Recent am vazut un film in care protagonistul avea o casa imensa, cu scari aurite, simpla si rafinata. I-am spus surorii mele ca m-as da cu capul de pereti intr-o casa asa mare si simpla. In plus, grija ca totul sa fie in perfecta stare, mi-ar da dureri serioase de cap. Mereu mi-a placut sa fiu inconjurata de cat mai multe lucruri, sa am cat mai multe cutiute prin camera, sa am multe perne in pat, sa lipesc desene pe dulap, sa lipesc soici pe tot ce am prin casa si sa colorez intrerupatoarele (pe care mereu le murdaresc cand vin de afara murdara de dulciuri sau praf).
Cel mai mult ma deprima sezonul rece, fie ca vorbesc despre toamna tarzie, despre iarna geroasa sau despre inceputul plapand de primavara. Lipsa culorii din peisaj imi creaza o stare generala proasta si parca nu ma simt in largul meu. In plus, hainele negre si bej de pe strada, cizmele din piele inchise la culoare....alaturi de hainele prea colorate, chinezesti, roz aprins, albastru tipator, pantalonii in carouri alb-negru, accesoriile imense din pene colorate, cerceii ieftini (ca si aspect) prea incarcati si asortati ca "nuca-n perete", toate contribuie la uratirea strazilor, la distrugerea mitului meu cu clowni si mingii de spectacol stralucitor.
Un profesor imi explica ca in spatele fiecarui culori pe care o vad se ascund toate nuantele curcubeului, aranjate in moduri diferite, astfel incat sa rezulte culoarea pe care eu o percep ca fiind, spre exemplu, albastru.
Nu-i de mirare ca tablourile lui Leonid Afremov sunt adevarate explozii de culoare.Le-am descoperit recent si am zis sa nu le tin doar pentru mine.V-ati imaginat vreodata ca bulevardul pe care va plimbati zilnic toamna, atunci cand ploua si pomii zac desfrunziti , poate fi atat de glorios? Ca poate fi o adevarata scena pentru un "dancing in the rain", ca undeva adaposteste atat de multa culoare, pe care niciodata nu o vedem, pentru ca suntem prea grabiti, obositi sau suparati.
Si pentru ca tot ma pregatesc de vizionat X Factor, va marturisesc ca eu una as vedea toamna mult mai colorata pe melodiile cantate de Iulian Vasile. Este unul dintre concurentii sai preferati, pentru ca vocea lui ma duce cu gandul la timpurile sofisticate de demult, la adevaratele valori si gusturi sofisticate, la momentele glorioase ale secolului trecut, la prietenie, la mainile fine ale culegatorilor de vin si la tot ce poate fi mai colorat decat monotonia cotidiana.
Va urez un sfarsit de toamna cat mai frumos!
Si nu uitati sa va purtati colorat!
VIS CU BUFON
de Leonid Dimov
"In laptele diminetii aceste
Din orasul climateric cu insusiri alpestre
Au explodat ciudat prajiturile din vitrina.
Zic ciudat, pentru ca doar piereau intr-un glob de lumina
De culoarea lor intunecata
Pentru prajiturile de ciocolata,
Roz, cu scame de taciuni
Pentru prajiturile de capsuni,
Verzui si galben un pic
Pentru prajiturile cu fistic
Si asa mai departe.
Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte
Cand a intrat sunand din clopotei, pe rotile,
Bufonul unui rege mort cu zile,
Mort subit
Pe cand plutea de placere printr-un veac varuit.
Dar sa lasam gluma. Era
Bufonul nostru numai catifea
Si pe dinauntru si pe dinafara,
Un vulpoi de carpa cu coada usoara.
Se misca degeaba, exista fara sa fie,
Era - daca vreti - o filozofie.
Toata lumea se facea ca nu-l stie,
Ca nu-l vede cand se stramba-n spate
Si presara boare tulbure pe linguritele plate...
Am inceput atunci sa mananc in cascade
Cataifuri, baclavale, rulade,
Simteam in juru-mi umede boturi,
Inghiteam in nestire bezele, piscoturi
Si cresteam, ma urnflam ca un aerostat
Cu bube dulci si diabet zaharat,
Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie
La masa patrata din cofetarie."
Din orasul climateric cu insusiri alpestre
Au explodat ciudat prajiturile din vitrina.
Zic ciudat, pentru ca doar piereau intr-un glob de lumina
De culoarea lor intunecata
Pentru prajiturile de ciocolata,
Roz, cu scame de taciuni
Pentru prajiturile de capsuni,
Verzui si galben un pic
Pentru prajiturile cu fistic
Si asa mai departe.
Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte
Cand a intrat sunand din clopotei, pe rotile,
Bufonul unui rege mort cu zile,
Mort subit
Pe cand plutea de placere printr-un veac varuit.
Dar sa lasam gluma. Era
Bufonul nostru numai catifea
Si pe dinauntru si pe dinafara,
Un vulpoi de carpa cu coada usoara.
Se misca degeaba, exista fara sa fie,
Era - daca vreti - o filozofie.
Toata lumea se facea ca nu-l stie,
Ca nu-l vede cand se stramba-n spate
Si presara boare tulbure pe linguritele plate...
Am inceput atunci sa mananc in cascade
Cataifuri, baclavale, rulade,
Simteam in juru-mi umede boturi,
Inghiteam in nestire bezele, piscoturi
Si cresteam, ma urnflam ca un aerostat
Cu bube dulci si diabet zaharat,
Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie
La masa patrata din cofetarie."
Comentarii
Weekend placut in continuare! :*
Tablourile sunt splendide!Sper ca nu te superi daca le salvez.
Te pup.sa mai scrii asa:P
Tablourile sunt superbe.
Te pup.
Va pup pe toate!
Multumesc, mi-ai inveselit dimineata asta mohorata si mi-ai alungat pentru cateva momente unele griji apasatoare!:*
Bine ai revenit! Nu ai mai intrat pe forum decat sa ne saluti din cand in cand, dar stiu ca tu mereu ne citesti si esti la curent cu tot ce se intampla.
Servici usor iti urez si sunt sigura ca te descurci de minune!
Mie mi se pare ca relecta oarecum si o stare euforica, asemanatoare celei produse de o sarbatoare sau un spectacol!
Sa mai faci asemenea postari:)
Te pup
Cand eram mai mica am cochetat cu poezia....chiar am publicat si o carte acum 3 ani de zile, de poezie. Intre timp am abandonat scrisul, dar mi-as dori sa ma reapuc cat de curand.
Te pup!
Te pup si iti urez noapte buna :D!
Pictorul a amestecat culorile si tu vorbele si ati reusit sa creati opere de arta...
Trimiteți un comentariu