Caleidoscop

    Gerlinea a lansat un nou tip de produs: batoane de ciocolată în două variante- cu vanilie și cu moka. Am avut ocazia să le testez grație unui campanii Buzz Store și în cadrul acestui caleidoscop vă voi prezenta părerea mea despre ele.
   Batoanele sunt gustoase, însă lasă în urmă un gust ciudat, amărui, precum multe alte produse de acest gen. Sunt bogate în proteine, în jur de 7 grame conține un singur baton. O porție (2 batoane) are în jur de 200 calorii și este recomandată pentru a substitui o masă sau a compensa un exces culinar. Nu se obțin rezultate decât dacă urmați o dietă hipocalorică în același timp. E de preferat una care să nu sară de 1600 de calorii. Părerea mea este că produsele sunt prea dulci pentru a juca rolul unei mese, mă gândesc acum la cei care nu se înțeleg prea bine cu alimentele dulci. Însă pot fi consumate după o salată sau un iaurt, pentru a substitui astfel o masă.

   Batoanele sunt ambalate individual dar se topesc rapid pe o vreme caniculară, de aceea nu vă sfătuiesc să le purtați în poșetă după voi. Cutiile arată foarte chic, precum toate cele din gama brandului francez Gerlinea, iar prețul uneia este de cca. 18 lei. Pot fi cumpărate de la raionul de produse dietetice din supermarketuri și alte lanțuri de magazine. Eu le văd în permanență în magazinele DM.
   Dintre sortimentele noi, îl prefer pe cel cu aromă de moka.

   În drumul meu spre casă mă răsfăț mai mereu cu un cornet Betty Ice de la tonetă, însă uneori cumpăr înghețată și de la frigider. Una dintre cele mai bune încercate în ultimele zile: Top Gun Cheesecake. Se prezintă ca în poza de mai sus, are un gust intens de fructe de pădure și un cornet crocant căptușit cu ciocolată. De la Top Gun îmi place mult și varianta Pina Colada.

   Într-o frumoasă seară de iulie am urmărit The Treatment, un thriller captivant, ce m-a ținut cu sufletul la gură până la final. Subiectul filmului: un individ cu probleme psihice sechestrează familii și forțează tații să-și abuzeze copii, cu scopul de a se trata de impotență. Un detectiv încearcă să-i dea de urmă, ocupându-se în paralel cu rezolvarea unei chestiuni personale: dispariția fratelui său, răpit cu mulți ani în urmă de niște pedofili. 

   Samba, producție franceză în care un emigrant din Senegal încearcă să obțină acte de muncă în Franța, mi-a plăcut foarte mult. Pe carismaticul Omar Sy îl știți, pesemne, din Intouchables. El a primit titlul de bărbatului anului în 2014, în Franța, fiind ales dintr-o selecție de scriitori, actori, muzicieni, fashion guru, jurnaliști și bucătari de top. Dacă o să urmăriți filmul, o să vedeți că nu degeaba este atât de popular, este un fenomen acest individ. În caz că frumusețea stă cu adevărat în ochii privitorului, îndrăznesc să spun că Omar Sy are cel mai frumos zâmbet. În Samba el se va îndrăgosti de o femeie cu ceva probleme de comportament, rafinată, educată, diferită de el. Va face totul pentru a munci legal pe teritoriu francez, însă sistemul îi este potrivnic și Samba nu reușește decât să-l păcălească.

   La recomandarea surorii mele am citit Bucuria de a trăi, roman scris de Emile Zola ce ilustrează viața unei fetițe orfane ce ajunge în sânul familiei Chanteau. Începutul e de vis, toată lumea e bucuroasă de sosirea Paulinei în mica așezare de lângă mare, însă cu timpul noua sa familiei profită de averea ei și viața sa se transformă într-un coșmar. La un moment dat îmi doream să o strâng de gât pe oportunista doamnă Chanteau, la fel și pe fiul acesteia, Lazare, personaj de care naiva Pauline se îndrăgostește nebunește. Ca orice altă lucrare a lui Zola, Bucuria de a trăi e o operă remarcabilă, o poveste tristă scrisă impecabil.