miercuri, 20 august 2014

Pătuțul care te culcă



   Totul pare simplu atunci când vine vorba despre pătuțuri copii. Ne gândim astfel: amenajăm camera bebelușului alegând obiecte colorate în funcție de sexul copilului (roz pentru fetițe, bleu pentru băieței, conform tradiției), plasăm un pătuț care să integreze în decor, adăugăm jucărioare din loc în loc și am încheiat socotelile. Ne gândim că oricum bebelușul nu are ce obiecții să ridice, neștiind nici să vorbească și nici să exprime exact ce simte legat de locul în care adoarme seară de seară. Și chiar dacă i se va părea urât pătuțul în care doarme el va uita în scurtă vreme de acest lucru, amintirile lui din primii ani de viață fiind sortite, în mod natural, pieirii. Ne-am gândit oare că cel mic plânge tot timpul nu doar din cauza dințișorilor, sau a foamei, ci și din pricină că-și urăște pătuțul?

 Deși s-ar putea să fabulez nințel, iată cum îmi amintesc eu primul contact cu pătuțurile mele de pe vremea când eram copilaș. 
   Mama a cumpărat pătuțul gândindu-se la faptul că nu dorea ca eu să fiu singurul copil al familiei. Așa că a ales unul mai mare și mai scump, care să reziste suficient și pentru bebelușul cu numărul 2, ce s-a întâmplat să fie tot o fetiță. În el a dormit mai întâi prima fetiță, adică eu. Somnul fetiței în pătuțul bej, din lemn, nu era unul prea bun, iar dovadă au stat nopțile în care mama n-a închis un ochi decât înspre ziuă. După un an s-a înregistrat o creștere demografică pe teritoriul pătuțului, apărând încă o fetiță la orizont. Patul nu era vopsit în roz, ca cel din fotografia de mai sus, așa cum mi-aș fi dorit eu, dar mama nu s-a preocupat de acest aspect și din pricina asta, probabil, am rămas cu ceva sechele legate de această culoare. 
   După o vreme, fetița numărul 1, obișnuită să fie Stăpâna Pătuțului, pe care-l detasta dar era totuși al ei, a început să-l boxeze pe bebelușul cel mic. Îl mușca și chiar îl arunca din pătuț, după cum însăși mama povestește. Fetița, aparent inocentă, era de o viclenie cum mamei rar i-a fost dat să întâlnească și, după ce caftea bine bebelușul, se prefăcea că-l mângâie, zicând:
   -Mama, bebe!
   Eventual punând și-un pupic pe obrăjorul bebelușului, pentru ca fapta cea rea să fie trecută cu vederea. Mama n-a căzut în capcana fetiței, așa că a transferat-o într-un pătuț mai mare, fără pereți. Un pat obișnuit, într-o variantă mini. Fetița a plâns fără oprire timp de o săptămână după care a pus la cap alt plan diabolic, prefăcându-se că-i place noul loc, dar mergând uneori să se urce tot în pătuțul cel vechi și să-l arunce pe bebe cel mic pe covor.




   Poate că mama nu l-ar fi găsit pe bebeluș pe covor dimineața, dacă s-ar fi preocupat să-i ia fetiței un pat corespunzător dorințelor sale. Dacă pentru băieței oferta de pătuțuri în formă de mașină nu cunoaște concurență, pentru fetițe varianta cea mai îndrăgită este cea decorată cu Hello Kitty, celebra emblemă sub formă de pisicuță ce succește mințile copiilor din întreaga lume. Dar n-a fost să fie nici cu Hello Kitty, nici roz și nici cu fundiță, așa că fetița s-a răzbunat pe cineva mai slab decât ea, adică pe bebe mic.
   Mama mi-a explicat clar că pe vremea ei nu erau așa multe opțiuni pentru pătuțuri, la prețuri decente. Ori luai pătuț din lemn în nuanțe de bej/maro ori băgai copilul într-un pat-cort din plastic deasupra căruia agățai o jucărioară. Și, adăugă ea:
   -Ar trebui să fii mulțumită că nu te-am ținut la cort!
   Și, să zicem, mi-a trecut ranchiuna. Nu erau paturi așa drăguțe atunci, abia se eliberase țara de sub comunism și în continuare producția internă reprezenta o mare parte din piața bunurilor și prin urmare diversitatea din magazine nu era una ca-n zilele noastre. Însă de m-aș fi născut astăzi și nu m-ar fi culcat într-un pătuț drăgălaș, în care somnul să vină de la sine, altfel ar fi stat lucrurile!



3 comentarii:

  1. Hihii, ce viziune frumoasa asupra unei astfel de situatii delicate! Stii cu cat drag imi aimntesc de patutul copilarie mele? De asemenea, de cel al Diei?! :)

    Pupicei, Aurora!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilda, pătuțul nostru a ajuns la fetița unui vecin, deci a rezistat unui grup de 3 fetițe. Un adevărat erou!
      Dia a avut parte de pătuț colorat sau nu? :D

      Ștergere
  2. Cand voi avea un bebe, as vrea sa aibe un patut "personalizat":D :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...