Voi începe cu Vremea Țiganilor (Time of the Gypsies), creație a lui Emir Kusturica, condimentată cu muzica lui Goran Bregovic. Filmul e un basm țigănesc. Puțin spus doar basm. E magic, în ciuda sărăciei și vieții nedrepte la care este condamnat Perhan, eroul amărât, îndrăgosit de Azra, mândră fată din sat cu o mamă căreia nu-i surâde ideea de a-l avea pe Perhan drept ginere. Băiatul face de toate pe parcursul filmului: cântă la acordeon, iubește, ajunge traficant de cerșetori în Italia. Și-n plus se folosește de capacitățile sale telekinetice pentru a ieși din situații neplăcute. Ah, să nu uit să vă zic că prinde mare drag de un...curcan. Curcanul, un adevărat simbol în filmul lui Kusturica, transformat la final, dintr-unul cu penaj obișnuit, într-unul elegant, alb, strălucitor. Situția financiară a lui Perhan se va schimba pe parcurs, dar asta nu va aduce nicidecum bucurie în viața lui.
Rămânem în zona obscură, dar ne luăm tălpășița dinspre sărăcie și ne îndreptăm înspre macabru, înspre perversiune. Tratată însă elegant, cât să nu transforme o producție într-una erotică. Dear Mr. Gacy e un film inspirat dintr-un caz real. Gacy, cunoscut și drept Clownul Criminal, a fost și rămâne unul dintre cei mai îngrozitori criminali în serie din istorie. Homosexual, pedofil și maniac al puterii, Gacy e surprins în film în ultimele 6 luni de viață. Jason, un tânăr stundent, încearcă să scoată de la el o mărturisire și-ncepe o corespondeță intimă cu ucigșul. De aici și titlul filmului. Se duce un joc interesant, Jason ba deține controlul situației, ba e prins într-un joc ciudat și-ncepe să-și pună la îndoială identitatea sexuală. Finalul e unul fericit. Dar numai în film. În realitate, Jason Moss s-a sinucis după marele său succes înregistrat în fața temutului Gacy. Se pare că victoria sa a fost una temporară, tânărul continuând să încerce să intre apoi în mintea unui alt criminal în serie, un satanist. De aici i s-a și tras sfârșitul și, la data de 6, în luna a 6-a a anului 2006, la numai 31 de ani, Jason Moss s-a sinucis. Deși prezentarea mea poate v-a ridicat puțin părul pe mâini, filmul nu-i înspăimântător, nici prea extravagant și nici erotic. Doar interesant!
Despre moarte este vorba în Straniul caz al Angelicăi, producție portugheză pe care o puteți viziona în cadrul Festivalului Filmului European, pe data de 12 mai, la Cinema Studio. Dar despre moarte într-un mod romanțios. Marido e chemat s-o fotografieze pe Angelica, frumoasă fată decedată a proprietarilor unui hotel. O dată captivat de frumusețea Angelicăi (interpretată de splendida Pilar Lopez de Ayala), fotograful nu mai scapă din mrejele ei. Fata îi apare în vis și astfel începe o ciudată poveste de dragoste. Filmul este scris și regizat de Manoel de Oliveira, cel vinovat și pentru Excentricitățile unei blonde, film ce va rula și el la Cinema Studio, tot în cadrul FFE, tot la Cinema Studio, chiar înainte de Straniul caz al Angelicăi (accesul este gratuit pentru ambele producții). Filmul are forma unei povești, e puțin cam static, dar altfel e greu să faci dintr-un horror un film cu adevărat interesant și să încerci să-l adaptezi tiparului europen, dramatic.
Dacă sunteți curioși în ceea ce privește Excentricitățile unei blonde, nu vă gândiți la ceva spumos, în genul Vieții lui Adele ori Nimfomana (așa cum mă așteptam eu!) ci la o comedie ușoară, romantică, în care acțiunea nu pare potrivită ideii de romantism a zilelor noastre.
Iar cartea, unica din acestă lună, e opera lui Jules Claretie, autor modest, francez, de secol 19. Are jumătate istorie și jumătate fantezie. Frumosul Solignac e un viteaz francez, curajos și superb deopotrivă, ce e pus într-o situație delicată. Trebuie să-și ajute prietenul acuzat pe nedrept să evadeze. Respectivul prieten află, în timpul detenției, că soția sa dragă îi pune coarne. Și nu cu oricine, ci cu un tovarăș de arme italian. Soarta face ca Solignac să se îndrăgostească de Andreia, frumoasa soră a italianului, înainte de a afla de adulter. Urmează ceva fantastic, așa cum vă puteți imagina. Unde mai pui că până și o celebră ghicitoare, frecventată chiar și de împărăteasa Iosefina, îl atenționează pe cel mai bun prieten al lui Solignac că viteazului i se va trage de la o brunetă splendidă venită din sud. Scriitorii francezi ai secolului 19 nu degeaba pot fi considerați precursorii rafinați ai telenovelelor actuale!
Comentarii
Trimiteți un comentariu