Review: Flora Nymphea Guerlain




   Ultima postare pentru luna februarie începe cu un bun rămas pentru o scurtă perioadă. Mă voi întoarce pe blog în martie, în primul rând cu ceva advertoriale pentru Spring SuperBlog, dar și cu postări despre haine, două palete cu farduri de ochi minunate și  un deodorant foarte eficient produs de Oscar de la Renta. O să vă țin la curent cu ceva evenimente, din păcate niciunul din sfera de beauty&fashion, dar sper eu că unele dintre ele vă vor atrage.  O să vă povestesc, cu măsură, delicii din culisele Teatrului Masca, apoi, pentru bloggeri în special, o să spun alte câteva secrete de la avanpremiera documentarului „Viața simpla, tehnologia complexă”, din cadrul  festivalului One World Romania. Regizorul Alexandru Solomon o să dezbată pe larg acest subiect, în fața a 15 bloggeri români și sunt curioasă dacă o să vină cu ceva nou pe tema respectivă.
 
  Până una alta, vă povestesc ceva intim legat de parfumul Flora Nymphea de la Guerlain, esența mea favorită în acest moment. Dacă ați avut vreodată senzația fix în momentul în care a-ți cunoscut o persoană, c-o să vă fie apropiată până la sfârșitul zilelor, atunci mă veți înțelege perfect? Eu încă n-am trăit această senzație, n-am simțit nimic altceva decât nevoia de schimbare continuă (teribilismul vârstei?), tocmai de aceea mi se pare străin tot ce mi s-a întâmplat. Am primit colectul cu produsele pe care mi le-am comandat de pe Strawberrynet, m-am uitat ca o mâță curioasă la cutiuța cu detalii roz (Ce drăgălașă e! am spus în sinea mea. N-am s-o arunc! ), apoi am scos sticloiul generos, încărcat cu 125 ml de parfum și țâf-țâff! Și-atunci, direct, în secunda doi: Romeo și Julieta, Bonnie și Clyde, Doamna și Vagabondul, Frumoasa și Bestia, toată dragostea din lume era acolo! Între mine și parfum!


  Mi-am dorit mult un parfum cu note de miere. Câteva dintre voi mi-ați făcut recomandări și pe viitor am să le caut pe toate pentru a le testa. Pe cel perfect mi-l imaginam altfel decât s-a dovedit a fi Flora Nymphea. Ceva intens, care să te lase eventual și cu migrene. Însă Flora Nyphea nu-i prea puternic. Nu te lovește ca un cuțit, în nări. E floral, cald, moderat ca și intensitate, însă persistent pe piele și foarte schimbător.
   Zicea Jean-Paul Guerlain că apele parfumate alegorice ale casei, cum este și cea de față, se doresc a fi adevărate poezii de note naturale. Flora Nyphea a fost gândită ca fiind rezultatul contopirii spiritului florilor de portocal în brațele notelor de miere și drept imagine vizuală, casa Guerlain a adăugat: o albină culege nectarul din inima unei flori. Asta-i acuarela ce capturează acel moment!

    Magnifică descriere, ce-ar mai fi de adăugat după astfel de cuvinte?
   Uite că mai există ceva, și-am să mă leg de note. Simt, așa, în ordine: flori de portocal și miere. Or fi și fructele roșii pe-acolo? Se prea poate, însă nasul meu nu foarte experimentat se oprește asupra celor două. La câteva ore de la aplicare, mierea se duce tiptil. Notele florale rămân bine fixate pe piele. Și-apare, după mult timp, ceva lemnos, cald. Iar acel ceva, alături de flori și un strop de miere nu se mai duce așa ușor.

   Vocile de pe Fragrantica au numit Flora Nymphea când Parfumul Raiului, când Primăvara la sticlă, când un generator de senzații imposibil de descris. Evident, sunt și păreri negative, ca-n cazul fiecărui parfum. Tocmai de aceea nu încerc să fac o recomandare prin postarea de față ci doar să vă povestesc cum îl văd eu. Nu-mi găsesc nici eu cuvintele exacte pentru a-l descrie, așa că e foarte probabil să fie dragoste adevărată la mijloc.
   Singurul său minus e faptul că sticla e mare, greoaie, însă câte nu face o biată fată mânată de-o pasiune puternică?

   Prețul întreg al parfumului este de 280 lei. Eu l-am luat la reducere, de pe Strawberrynet, așa cum am mai precizat pe blog. Ar mai fi ceva de spus despre minunata sa sticluță, cu capac auriu, pe care e gravată o albinuță, însă majoritatea parfumuilor Guerlain au niște ambalaje splendide.
 



  Fix când plec eu, vine Nicu Alifantis în împrejurimi. Concertează la Casa de Cultură Pitești, sâmbătă, 1 martie, la orele 19. Însă nu-i bai, am să-l prind în Târgoviște, înspre jumătatea lunii căci a inclus și acest oraș în cadrul turneului său național. Voi l-ați văzut vreodată live?


Comentarii

Andreea a spus…
Deja visez si eu la acest parfum!
Unknown a spus…
Eu il am pe Flora Rosa. Miroase superb! L-am cumparat anul trecut din Italia si a costat in jur de 50 de euro.
Adina Aruştei a spus…
cat de fain suna Flora! Ma faci sa doresc sa-l cunosc :).
Nu l-am vazut, insa mi-ar placea (de N.A.spun)
Sa ai succes in ceea ce vei face, te asteptam sa revii :)
Maya Secret a spus…
Trebuie sa il incerc intr-o parfumerie. Eu nu m-am plans niciodata de greutatea unei sticle de parfum. :)) Toate parfumurile de 100ml sa vina la mine.
Miu Miu a spus…
Deja visez si eu la el, pare cu siguranta ceva ce mi-ar placea, dupa descrierea ta. Te pup

http://miu-miu.ro/
Unknown a spus…
glad that you like it :*
Anonim a spus…
Aurora vreau si eu sa cumpar acest parfum de unde il ai?merci.
Toma Aurora a spus…
Bună! Am spus în articol că l-amcomandat de pe Strawberrynet.
Toma Aurora a spus…
Andreea, testează-l înainte căci nu se știe dacă îți va fi pe plac! Te pup!
Toma Aurora a spus…
Uuu, Flora Rosa! Cel cu aromă de trandafiri și de culoare roz. Sunt sigură că e minunat!
Toma Aurora a spus…
N.A. a confirmat că vine iar în zonă, fix pe 30 martie. Abia aștept să-l văd, o să-l ascult ca o obsedată între timp, vreau să fiu cel mai autentic fan. Ar fi de tot râsul să cânt peste el într-un moment de nebunie. Nu m-ar mira :))
Pupici, Adina, și-o primăvară minunată!
Toma Aurora a spus…
:)))))))))))))))))))))) Cât de simpatică ai fost! Să vină și la mine, dacă nu mai încap la tine!
E nasol dacă vrei să-l porți în geantă, mai ales dacă dai peste un sticloi greu chiar și gol.
Toma Aurora a spus…
Foarte mult chiar :D
Pupicei!
Toma Aurora a spus…
Miu, eu zic că miroase superb. Acum, depinde și de gusturi!
Te pup, draga mea! :*
Orjen a spus…
Te cred ca miroase delicios, am avut si eu tot din colectia Aqua Allegoria unul numit Mandarin-Basilico (madarine + busuioc, desigur) pe care l-am devorat, pur si simplu. Eu rareori reusesc sa termin un parfum, dar pe acela, asa mare cum era, l-am dat gata. Nu sunt parfumuri greoaie, care sa ii acapareze pe cei din jur, dar au un ceva cum rar am mai intalnit.
Toma Aurora a spus…
Orjen, perfect ai spus. Pe mine mă miră că-mi place așa mult tocmai pentru că nu-i greoi iar mie îmi plac aromele grele. Însă are ceva aparte, care te face dependent de el. Evident, pentru moment, restul parfumurilor din casă nu mai contează :)) .După ce-l termin ori îl iau din nou ori aleg alta apă. O s-o iau în calcul inclusiv pe cea cu mandarine, dar și pe cea cu trandafiri apeciată de cineva, mai sus!