Din plăcerile verii: Înghețata Mcennedy

   Nu-i plăcere culinară mai mare pe timp de vară decât să te răsfeți cu înghețată!
   Eu una sunt topită după acest tip de desert și recunosc că-l consum și în celelalte sezoane, fiind o pofticioasă cum rar întâlnești atunci când vine vorba despre cremele înghețate din congelatoare. Uneori o prepar și acasă, dar numai în variantele clasice (cu vanilie/cacao și cu adaos de nuci/stafide). De cele mai multe ori o cumpăr din magazin, atrasă adesea de ambalajele în culori vesele.
   La zile mari, mă răsfățam cu o Nirvana de ciocolată și lichior de cafea, deși la cei 40 lei cât costă e cel mult mediocră. Era un capriciu ce n-avea nevoie de justificare! În rest, dădeam năvală-n toate: Ice Dyp, Aloma, Big Milk, Napoca, Sorana și evident, Betty Ice, una dintre puținele variante disponibile, pe timp de vară, la terasele și restaurantele din Romînia.
 
   Despre înghețata Mcennedy din Lidl am mai citit pe câteva bloguri (mai ales din afară) și a trecut mai bine de un an în care am evitat să o cumpăr, din te miri ce motive. La final de primăvară am reușit să o încerc, iar înainte de a-i lăuda gustul vreau să trag atenția asupra unui lucru mai rar întâlnit.
  Așadar, eu când iau înghețată nu mă uit decât rar la lista de ingrediente. Mă aștept să fie plină de aditivi, mai ales dacă e roz bombon sau are vreo aromă bombastică (gen, cu trufe). De data asta m-am uitat și am rămas uimită de lista curată inscripționată pe ambalaj. Vă redau conținutul celei cu banane, pentru că nu mai am ambalajul varantei cu căpșuni (l-a furat Ares și l-a rupt bucățele).

frișcă, lapte condensat, zahăr, bucățele de ciocolată (zahăr, grăsime vegetală, cacao, unt, lecitină din soia, aromă naturală de vanilie), nuci, piure de banane, gălbenuș de ou, lapte praf degresat, gumă guar, caragenat (o specie de alge), aromă naturală de banane, coloranți naturali din morocov și dovleac.

   Pentru 12 lei/500 grame eu zic că e parfum!

   E drept că această înghețată nu-i foarte colorată, așa cum ne-am aștepta văzând ambalajele vesele, însă gustul e cel puțin pe măsura variantei preparate în casă.


   Le luăm pe rând acum, începând cu Bananalicious, favorita mea din cele două sortimente încercate. Are un gust bogat de banane, autentic și e plină de surpize! Avem, în primul rând sâmburii de nucă întregi (și mulți), adică nu ne încurcăm cu un singur sâmbure sfărâmițat și aruncat pe deasupra. Avem nuci la greu în întreaga compoziție, de la prima la ultima lingură! Apoi, ne distrăm copios cu bucățile generoase în formă de maimuțe (asta chiar a fost cireașa de pe tort), la fel de multe ca și sâmburii de nucă. De la început până la final, Bananalicious e fenomenală, sățioasă și imposibil de neiubit de către gurmanzi.

   Strawberry Cheesecake are, la fel, o listă de ingrediente sigură pentru organism (doar că în loc de ciocolată și nuci ne distrează cu biscuiți și cremă mascarpone). Eu una o găsesc ideală pentru cei cărora nu le plac deserturile foarte dulci. E foarte ușoară, aerată, probabil din cauza biscuiților înmuiați, dispuși sub forma unui swirl în crema roz pal cu aromă de căpșuni.
  N-am putut să o iubesc la fel de mult ca pe cea cu banane, a fost inutil să încerc!

   Sora mea a încercat și o variantă cu bucăți de prăjitură încorporate, dar a plasat-o undeva sub cea cu banane. Conform standardelor mele, Bananalicious e revelația acestui sezon în materie de desert și cred că n-are cum să nu-ți placă,cu excepția cazului în care detești bananele (dar chiar și așa există o șansă de a o îndrăgi).