Recomandările lunii ianuarie

   Caramel este cel de-al doilea film din categoria filmelor recomandate pe blogul meu, regizat de Nadine Labaki, celebra actriță libaneză premiată pentru performanța din Et maintenant, on va ou?. Filmul este o comedie ce are drept subiect viața unor femei care lucrează la un salon de înfrumusețare (în care se practică epilarea cu zahăr ars-caramel- de unde și titlul producției). Sunt surprise și detalii legate de stilul de viață dus de femeile libaneze, de regulile și legile acestuit stat, dar într-un mod cât se poate de plăcut! Este unul dintre puținele filme pe care mi le doream a fi fără sfârșit, ori sub forma unui serial sau măcar a unei mini-serii. Distins cu multe premii, filmul nu e doar o producție de succes ci și o lecție de viață și cu siguranță va răpi oricărei femei măcar un zâmbet și va pune pe gânduri orice bărbat (măcar pentru câteva momente).

   
   Zola a fost un pișicher din cale-afară până și în viața de zi cu zi, darămite în paginile cărților sale! La ce credeați că s-a referit atunci când a pus titlul unui roman- Pântecele Parisului? Nu la nucleul social al capitalei, nici la bârfele din înalta societate ci la pântecele parizianului. La piața din Paris, mai exact, locul din care precupețele se băteau pentru clienți iar viața pulsa mai intens decât în orice altă locație. După Paradisul Femeilor (operă literară în care redă episoade intense dintr-un magazin de haine și accesorii pentru femei), romanul sus menționat confirmă încă o dată talentul autorului de a descrie aspecte pe care în mod normal cu toții le trecem cu vederea: nuanțele legumelor în anumite momente ale zilei, mirosul de mosc al anumitor pești, culoarea cărnurilor afumate proaspete. Intriga se țese în jurul unui reprimat al sistemului reîntors în Paris sub o identitate falsă, numit apoi într-o funcție ce ținea de buna funcționare a pieții, prins între dorințele absurde ale unor femei din cale-afară de frumoase: mezelăreasa Lisa (cumnata sa) și frumoasa Normandă (cea mai încântătoare vânzătoare) el caută un mijloc de a-și concretiza cauzele pentru care luptase în tinerețe și de a ține piept vieții agitate ce i se insuflă o dată cu primul pas făcut dimineața, în halele pieții.