Voi incepe recomandarile acestei luni prin mentionarea filmului-documentar Klitschko, o productie impresionanta despre viata si cariera celebrilor frati boxeri. Vitali si Wladimiri au fost, sunt si vor ramane celebrii nu numai datorita performatelor din ring dar si gratie legaturii de sange. Toata lumea ii ia la pachet si ii numeste „fratii Klitschko”, iar acest aspect repezinta nota emotionanta a filmului. Sunt probabil unii dintre putini frati care s-au sprijinit si s-au incurajat, fara sa fie separati din cauza vanitatii si a geloziei. Cunoastem cu totii nume mari, vedete internationale, care se cearta cu rudele apropiate din cauza banilor, a faimei, a mandriei personale. Va asigur ca nu va veti plictisi urmarind documentarul,chiar daca nu sunteti pasionati ai boxului. Eu am ramas cu un sentiment foarte placut dupa ce l-am vizionat, chiar foarte placut!
Cel de-al doilea film recomandat este Doomsday, un SF apocaliptic in genul lui The Divide. Doar ca in cazul sau este vorba despre un virus letal ce duce la sfarsitul rasei umane si nu despre un cataclism brusc si neelucidat. Actiunea se opreste undeva dupa 2030, dupa ce Scotia fusese declarata zona de carantina (si no-fly zone) pentru a impiedica imprastiera unui virus ucigas dincolo de granitele sale. Insa unii locuitori devin imuni si incep o viata dura, barbara, cu reguli noi, nescrise. In timp ce o parte din ei se comporta ca niste punkeri masochisti cealalta sectiune pare ca s-a intors in Evul Mediu si incearca sa recladeasca regalitatea. Mi-au placut personajele, intrepretarile, decorul folosit, ideea in sine.
Iar pe final va recomand si o carte: Siloam. O carte greoaie, construita aproape numai din pasaje descriptive (in proportie de 90%), scrisa de un autor nou pentru mine, Paul Gadenne. Ni se infatiseaza povestea unui tanar inteligent, aflat in fata bacalaureatului, care se imbolnaveste de tuberculoza si este internat intr-un sanatoriu retras. Este, de fapt, o lucrare autobiografica caci autorul a suferit de aceasta boala si chiar a si decedat din cauza ei, la varsta de 49 de ani. Cartea este asa de profunda incat deseori am simtit ca ma copleseste. Daca aveti cumva obiceiul sa subliniati pasajele interesante dintr-o lucrare, atunci este bine sa aveti la voi un pix nou, caci intreaga lucrare se cere a fi subliniata. Cineva l-a numit pe Gadenne cel mai bun scriitor al epocii sale, asa cum numai unul se naste intr-o perioada. Daca veti citi cartea o sa va convingeti si voi de acesta afirmatie.
Comentarii
si sper ca la anul sa o bifez ca si cittita...
pentru ca acum incepe facultatea si nu prea mai am timp sa citesc.. :)
te pup!
Trimiteți un comentariu