Un caz de divorţ. Povestiri fantastice // Guy de Maupassant



   Astăzi vorbim despre o excelentă lectură de vacanţă, o culegere de istorioare cu care ne putem delecta oriunde, inclusiv în autobuz, căci nu necesită o atenţie sporită. Guy de Maupassant, acest povestitor francez celebru de sub mâna căruia au prins viaţă Bel-Ami şi Mont-Oriol, s-a preocupat şi de născocirea unor poveşti pline de farmec pe care le găsim pe piaţă adunate în volume. Unul dintre aceste volume este Un caz de divorţ. Povestiri fantastice, cărţulie apărută la Polirom, ce grupează multe istorioare cu caracter horror-SF, un gen rarisim pentru secolul al XIX-lea.

    Am citit câteva volume de povestiri scrise de Maupassant, fiecare poveste de a sa se remarcă prin subiectul inedit prezentat. Nu o să găsiţi ceva comun în povestioarele sale, unele sunt nefiresc de amuzante, altele de-a dreptul de înfricoşătoare ori misterioare. Maupassant e un autor cu mult umor şi chiar şi pe cele înfricoşătoare le aşterne pe foaie astfel încât să te calmeze, să priveşti situaţia dintr-un unghi optimist. Aşa a procedat şi în cazul volumului de faţă.
   Alt lucru prin care se distinge opera lui Maupassant este economia de cuvinte şi de figuri de stil. Are un mod de a scrie simplu şi onest, este un autor accesibil oricui, adevăratul său talent fiind modul fluid de exprimare împletit armonios cu aptitudinea de narator. În perioada în care a scris el s-au ridicat mulţi clasici francezi, adevăraţi monştrii ai figurilor de stil şi ai descrierilor minuţioase. Hugo, Zola, Dumas, titanii litaraturii clasice. Maupassant a rămas şi el un nume sonor fără să adopte un stil elaborat, devenind popular datorită umorului şi născocirilor sale.

    Un caz de divorţ. Povestiri fantastice conţine poveşti cu un subiect comun: frica. Atunci când ne e frică ne imaginăm că suntem martorii a tot soiul de situaţii extreme. De exemplu, atunci când dormim singuri ne imaginăm că mobila scoate un zgomot ciudat, adevărat? Pe asta se bazează şi Maupassant, pe frica personajelor sale. Unii eroi au impresia că un strigoi le bântuie casa, alţii că sunt martorii unor farmece. O să observaţi că în anumite istorioare se oferă şi o explicaţie plauzibilă acestor situaţii ciudate, în timp ce în cazul altora suntem lăsaţi să credem că lucrurile s-au petrecut întocmai. 
    Anumite detalii sunt mai sensibile, de aceea nu recomand lectura celor ce sunt scârbiţi de amănunte legate de cadavre, omoruri şi anumite apucături sexuale. Cazurile tratate sunt extreme, chiar dacă sunt prezentate într-un mod aparent comic. De exemplu, un soţ face o pasiune amoroasă pentru nişte flori, un iubitor de animale ajunge să le ucidă, un criminal în serie descrie cum a început plăcerea sa de a ucide, un singuratic se îndrăgosteşte de părul auriu al unei femei moarte de multă vreme.
    Dacă reuşiţi să treceţi peste repulsie şi pudoare atunci veţi descoperi o lectură cât de poate de plăcută şi aparte, care pe mine m-a captivat în zilele de vacanţă. 

    Găsiţi cartea mai rar prin librării. Online e disponibilă la reducere pe Elefant (vezi aici).

Comentarii