Caleidoscop

  

   Ah, ce dor mi-a fost să scriu un caleidoscop! Am să vă povestesc despre haine, cărţi şi mai puţin despre cum am petrecut timpul liber, am avut mult de muncă în ultimele luni şi nu am apucat să fac mare lucru, dar recuperez eu de acum încolo.

   Mi-au ajuns două dintre comenzile plasate săptămâna trecută pe Fashion Days, atunci când au fost reducerile epice. Mi-am luat espadrile, pantaloni scurţi, o rochie cu broderie şi o bluză cu volănaşe. Am zis că o să fiu mai temperată cu cheltuielile însă nu m-am putut abţine şi ce credeţi că s-a întâmplat ieri? Mânată de faptul că doream să cumpăr cuiva un cadou, am mai pus şi pentru mine nişte adidaşi în coşul de cumpărături de pe site. 

   Pentru că ştiu că partea de shopping vă interesează cel mai tare, haideţi să vă spun ce am primit deja şi ce mai găsiţi în stoc pe site. De la bun început vă spun că m-am orientat doar înspre materiale comode: bumbac, in, batist. Nu mai suport hainele ce se simt sintetic pe piele, prefer să îmbrac un tricou de la Tex decât o bluză cu imprimeu superb dar în care mă simt ca în celofan. Constat că m-am maturizat puţin când vine vorba de cumpărături, acum prefer să cumpăr mai puţin şi mai scump, dar lucrul pe care-l iau să-mi fie de trebuinţă şi să nu-mi mai dea dureri de cap atunci când încerc să-l includ într-o ţinută.

   *espadrile XTI- într-o nuanţă delicată de roz, din piele şi textil, cu talpă de cauciuc şi abia apoi cu sfoară peste, la o mică distanţă de sol pentru ca sfoara să nu se tocească. Sunt ceva mai micuţe ca mărime, eu port 37,5 şi mi-am luat 38 şi îmi vin fix. Au şi elastic în spate, pe interior, pentru a se strânge o jumătate de măsură. Costă 229 lei şi le găsiţi AICI. 
   *pantaloni scurţi Vero Moda- cei bej, din in şi viscoză. Super comozi, perfecţi pentru vară, fără dublură pe interior, perfect opaci, cu croială lejeră. Costă 109 lei şi îi găsiţi AICI. 
   *pantaloni scurţi Vila- foarte subţiri, cu inserţii geometice, pentru ţinute boho sau pentru plajă. Comparativ cu ceilalţi aceştia sunt mai degrabă pentru timp liber. Au costat puţin, ţin minte că şi pe Asos costau vreo 10 lire. Nu mai sunt disponibili.
   *rochie şi bluză Pepe Jeans- ambele la preţuri similare celor de la Zara însă de o calitate superioară. Rochia am îmbrăcat-o deja, cu tenişi albi, şi mi se pare superbă. Ambele sunt din bumbac. Pepe Jeans are multe haine albe cu broderie în colecţie, am avut şi pantaloni scurţi cumpăraţi de pe Asos şi mi-au plăcut foarte mult, de aceea brandul a rămas un reper. 

   Am probat la un stand Zoot de la Casa Universitarilor aceşti adidaşi roz de la Le coq sportif, mi s-au părut superbi şi foarte comozi. Costau 600 lei la reducere aşa că mi-am luat gândul de la ei, deşi îmi plac la nebunie pantofii sport. Când i-am văzut pe Fashion Days la 200 şi ceva de lei i-am comandat rapid şi sper să-mi ajungă până plec eu în vacanţă.
   Apropo de asta, o să vă scriu şi din vacanţă , am produse noi pe care le-am cumpărat şi pe care le voi lua cu mine. Voi sta cel puţin o lună în Spania, am închiriat o cameră în Barcelona împreună cu prietenul meu. O să vă pun şi fotografii de acolo, promit, poate postez şi câteva ţinute!

   Weekendul trecut am fost la Bounty Fair, a fost prima ieşire live a celei mai recente colecţii de cărţi senzoriale şi jucării la care am lucrat împreună cu sora mea. Ne bucurăm că jucăriile noastre au început să aibă succes, de obicei ne ocupam numai de bijuterii şi publicul nostru pentru asta ne cunoaşte. Ne-am extins şi pe partea aceasta în primul rând pentru că aproape jumătate din evenimentele la care participăm sunt dedicate copiilor şi, în al doilea rând, pentru că eu una mă plictisesc repede şi am adesea tendinţa de a abandona un lucru, oricât de profitabil financiar ar fi acesta. 
   Jucăriile noastre pot fi comandate şi online, pe cele în continuare disponibile le găsiţi AICI.

   Probabil cea mai tristă carte pe care am citit-o vreodată mi-a ocupat o după amiază şi o seară din luna iunie. Colonelului n-are cine să-i scrie este un roman scurt în care luăm contact cu viaţa plictisitoare a unui bătrân colonel şi a soţiei sale. Bătrânul tot aşteaptă o scrisoare prin care să i se aprobe dreptul la pensie, însă poştaşul n-are niciodată un plic pentru el. Replica Colonelului n-are cine să-i scrie! este pusă de Garcia Marquez mai întâi în gura bătrânului şi apoi, uşor ironic, în gura altor personaje. Mi s-a părut un roman sincer despre speranţa în van, bătrâneţe şi sărăcie. Colonelul se îngrijeşte de cocoşul de lupte rămas de la fiul său mort, este un anume episod în care el smulge această pasăre pentru hrana căruia şi-a sacrificat bănuţii, din toiul unei lupte, fugind cu el acasă. Ca un gest de apărare dementă a amintirii copilului său. Fragmentul m-a săgetat, dealtfel aceasta este prima carte care m-a făcut să plâng.
  În prezent citesc Un veac de singurătate, sunt pe la jumătate şi mi se pare un roman fantastic, foarte amplu. Este o lucrare mai aglomerată şi nu reuşesc în totalitate să-i punctez toate substraturile, mi se pare genul de roman pe care l-aş mai citi încă o dată pe la 40-50 de ani, atunci când o să fiu mai înclinată spre analiza situaţiilor (sper eu!).
   O altă lectură cu care m-am delectat recent este Liza din mahalaua Lamberth, un roman destul de plictisitor din perspectiva mea. Am căutat mult această carte, nu era niciodată în stoc, chiar mi-a părut rău că nu mi-a plăcut mai tare. Liza e o tânără frumoasă şi plină de viaţă ce se încurcă cu un bărbat mult mai în vârstă, însurat şi cu copii. Nu se petrec lucruri interesante, doar o mică chermeză şi câteva episoade în care Liza se strecoară cu iubitul ei pentru a se iubi în secret. Autorul cărţii, Somerset Maugham mărturiseşte în prefaţă că nici măcar el nu este mulţumit de această carte, dar că este mai ok decât restul lucrărilor sale. Din câte îmi amintesc eu, el a încercat să imite stilul mai multor autori celebri, nereuşind să-şi creeze o scriitură proprie în timp. 

   Acum o săptămână am început un serial nou, Master of None. Patru episoade am văzut din el. Este o comedie cu substrat, se ating subiecte precum feminismul, rasismul, viaţa imigranţilor. Pe Aziz Ansari probabil îl cunoaşteţi din Parks and Recreations, cam ceva în acel stil este şi Master of None. Mie îmi place mult şi sper să aibă cât mai multe sezoane, căci promovează o comedie inteligentă şi relaxantă. 
   Dintre filmele lansate în iunie am văzut All about the money, la care am râs de m-am prăpădit. Face parte din grupul filmelor cu proşti, acţiunea se petrece în Columbia, acolo unde 3 prieteni dezamăgiţi de viaţa lor se duc să prindă un lord al drogurilor pentru a intra în posesia unei recompense uriaşe. All about the money urlă a Hollywood aşa că nu trebuie să vă aşteptaţi la o operă de artă.
   Dacă filmele cu nătăfleţi nu vă plac, vă recomand o comedie cu inşi super inteligenţi, profesori şi cercetători, care scot pe piaţă un drog semi-legal şi fac bani de nu mai ştiu pe ce să-i cheltuiască. Filmul este italian, se numeşte Smetto cuando voglio. Este o producţie de calitate, o să vă placă cu siguranţă.