Impresii de vacanţă: Roma

   Pe final de martie am avut parte de o scurtă şi foarte frumoasă vacanţă în capitala Italiei. Patru zile am poposit în Roma, oraşul despre care se spune că monumentele istorice sunt presărate orişiunde. A fost o experienţă grozavă în ciuda faptului că am mers pe jos în jur de 8 ore în fiecare zi iar banii pe care i-am lăsat acolo nu au fost puţini. Roma e un oraş scump dar care merită vizitat o dată în viaţă!

   Biletele de avion nu le-am prins la un preţ bun pentru că ne-am decis să plecăm cu două săptămâni înainte, însă am recuperat la cazare căci am primit un discount generos pe Booking şi am economisit 50% din preţul mediu al unei camere în Roma. De la aeroport înspre locul de cazare am fost nevoiţi să ne oprim în Termini acolo unde, pe bună dreptate, mi s-a părut cel mai dubios loc în care am fost vreodată. Peisajul etnic este pestriţ dar nu asta deranjează ci felul oamenilor de acolo: bande de negri, prostituate arţăgoase, drogaţi în ultimul stadiu...în Termini vezi de toate!

    Apoi am ajuns în zona centrală, unde totul a fost în regulă. Roma e un oraş murdar şi scump, însă compensează prin multe altele. Să începem, aşadar!

   Obiectivele turistice

   După cum ştiţi Roma adăposteşte o bună parte dintre cele mai cunoscute obiective turistice de pe mapamond. Le-am văzut pe toate şi fiecare m-a impresionat într-o anumită măsură. Trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare căci cozile de intrare în aceste locuri sunt foarte lungi. De exemplu, la Vatican am prins o coadă de peste 1 km, însă sunt zile în care cozile au şi 3-4 km.

   Vaticanul mi s-a părut cel mai frumos loc din Roma. Micuţul stat papal pare ceva desprins de realitatea cotidiană, e departe de a fi teluric. Nu e luxos pe cât de detaliat este construit. Eu de regulă merg la biserica catolică şi în România, nu din evlavie ci pentru că-mi place estetic. De aici poate şi modul absolut în care Vaticanul m-a impresionat, mi s-a părut o bijuterie arhitecturală. 

    La intrarea în Vatican am dat peste vânzătorii de bilete de tip sari coada/skip the line, inclusiv o româncă, care vindeau bilete la suprapreţ, la 40-60 euro. Erau destul de agresivi, ca toţi comercianţii stradali pe care i-am întâlnit în Roma.

   După Vatican, aş pune Grădina Zoologică pe locul secund. Am vizitat-o după ce-am terminat de văzut Vila Borghese, se află chiar lângă, şi am petrecut 4-5 ore acolo. Biletul de intrare costă 16 euro şi include vizitarea a două grădini uriaşe. Am văzut multe girafe, un spaţiu închis în case se simula o pădure tropicală (după 1 minut deja eram fleaşcă, era o umiditate şi o căldură de nedescris în interior, însă crocodilii treceau pe sub podişca pe care mergeam... ce mai încoace şi-ncolo!), iar păunii se plimbau printre noi, printre oameni, ca orătăniile din curţile noastre. 

   Prietenul meu a fost încântat de Colosseum, aşa că am trecut de două ori acolo. Mie personal nu mi-a plăcut prea tare.

    Fix lângă Colosseum, în forumul roman, am dat peste biserica S. Cosmi e Damiano. Dacă vă daţi în vânt după baroc o să vă placă la nebunie biserica aceasta. Undeva, într-o încăpere separată dar semnalizată, am dat peste o machetă veche a naşterii Mântuitorului (Neapolitan Presepio). Lucrată în detaliu, prezintă ieslea, înspre care coboară îngeri, iar de jur împrejur viaţa aşa cum era ea: cu beţivi la birt, cu femei care făceau curat, cu oameni la masă. Căsuţele mici erau unele iluminate, altele arătau super luxuriant, altele erau sărăcăcioase. Păsări de baltă treceau pe sub o podişcă, un tată stătea la sfat cu fiul său. Ceva care pe mine m-a fascinat!

    Am văzut Pantheonul, castelul Sant Angelo (doar din exterior), celebrele columne, Torre Argentina cu doar vreo câteva mâţe plimbându-se pe acolo, grădina botanică, toate pieţele mari, dintre care Venezia mi s-a părut cea mai frumoasă. 

    Ne-am plimbat şi pe via del Corso şi am intrat în cel mai ieftin magazin de aici să probez nişte hăinuţe, acest magazin fiind un Zara pe 3 etaje. Sunt foarte scumpe haine în zona centrală, Zara e ceva gen haine la preţ unic în comparaţie cu restul magazinelor de acolo. Am admirat colecţia nouă de la Dolce and Gabbana, trăgând concluzia că pe viu rochiile nu-s chiar nişte articole foarte fine, mă aşteptam la o altă calitate. În schimb accesoriile erau de vis, am văzut nişte poşete cu aplicaţii care mi-au dat sistemul peste cap. 

    Am fost în Sephora unde angajaţii sunt foarte prietenoşi şi te îndeamnă constant să testezi anumite lucruri, ba chiar vin după tine să îţi dea să miroşi diverse parfumuri noi. Poţi testa oricât şi te poţi machia liniştită în colţurile rezervate. Majoritatea angajaţilor sunt băieţi, îmbrăcaţi frumos şi aranjaţi. Italienii se îmbracă foarte bine, în special bărbaţii, femeile sunt mai simple şi naturale, nu-s deloc vulgare. Aşa de mult ţin bărbaţii la codul vestimentar încât pe o temperatură extrem de ridicată, în care noi stăteam să leşinăm în tricou, ei îşi păstrau vesta, sacoul, paltonul şi fularul neclintite.

    Gastronomia

    Pe parcusul zilelor petrecute în Roma am încercat să gust tot ce se putea din paleta lor gastronomică, reuşind să testez: pizza, paste de tot felul, panini, bruschete, tiramisu, cannoli, gelato, baci di dama, vinuri, bere locală. Mi-a plăcut foarte tare mâncarea, am simţit gustul autentic al ingredientelor. În centru mâncarea are preţuri ridicate, dar acolo am mâncat cea mai bună pizza (cam 5 euro o felie), cele mai bune paste (preţuri între 11 şi 20 euro) şi cea mai bună îngheţată (2,5-3 euro o cupă). Am servit masa şi mai departe de centru, am plătit 7 euro pentru o porţie de paste, 5,5 euro pentru o pizza şi 7 euro pentru un bufet cu aperitive, bune şi acestea. Paste alla Norma a fost felul de mâncare preferat, nişte penne cu vinete, un preparat specific Siciliei.
   Cafeaua este foarte bună şi ieftină. În general costă 0.8-2 euro dar am nimerit şi într-un loc în care am plătit 4 euro pentru o americană. Berea este accesibilă (2-5 euro o sticlă), iar vinul ceva mai scump (de la 4 euro în sus pentru un pahar). Mi-a plăcut Nero D'avola, un vin sicilian foarte închis la culoare, sec şi tare.
   Şi gelato mi-a plăcut, este mai puţin dulce decât îngheţata noastră. Gustul este similar îngheţatei de la Cremeria Emilia.Toate dulciurile lor mi s-a părut mai puţin dulci dar mai savuroase, acum mi-am amintit şi de nişte bezele (meringues) care mi-a plăcut mult, foarte puţin dulci.
   Cannoli era de neratat, orice fan al Naşului cred că şi-a pus pe listă să încerce desertul favorit al mafioţilor din celebra peliculă. Mi-a plăcut la nebunie, e un desert micuţ dar foarte săţios, m-am chinuit să ronţăi cornetul astfel încât să nu-mi rup ceva pe la aparat, m-am mânzălit toată, dar oficial îl trec în topul deserturilor preferate. Tiramisu a fost bun, dar nu diferit faţă de ce am mâncat pe la noi.

    Transportul în comun

    Am testat doar mersul cu metroul. Un bilet costă 1,5 euro şi este valabil timp de 100 minute din momentul primei utilizări. Harta metroului e mai simplă decât a noastră, nu-i aşa întortocheată precum cea din Bucureşti, e imposibil să te rătăceşti.
    Biletul pentru autobuz costă tot 1,5 euro şi se poate folosi tot timp de 100 minute. În acest interval nu puteţi schimba metodele de transport, fie mergeţi cu autobuzul, fie cu metroul, nu le puteţi combina.
   În această perioadă critică staţiile de metrou erau ticsite de soldaţi, dealtfel toate obiectivele erau încercurite de maşini blindate, multe străzi erau închise de teama unui eventual atentat terorist. Soldaţii sunt înarmaţi şi nu-s deloc permisivi, am observat că se supărau foarte tare pe oamenii care încercau să facă glume sau să se pozeze în jurul lor.

   Ce nu mi-a plăcut

   N-am văzut cerşetori români aşa cum mai citisem pe net, în schimb am întâlnit mulţi arabi ce practicau un comerţ stradal agresiv, încercând să-ţi bage pe gât suveniruri, flori, mătănii, orice! Unul mi-a legat fără discuţii un şnuruleţ la mână, cerându-mi apoi bani pe el. Deşi n-am procedat elegant am ajuns să mă cert cu unul, nu-i mai suportam să văd cum mă pândesc la fiecare colţ de stradă să-mi vândă câte ceva. Înspre Piaţa Spaniei sunt mulţi comercianţi stradali de culoare, mai puţin agresivi dar care, la fel, încearcă să te ia prin învăluire. Atitudinea mea faţă de imigranţi e una permisivă, dar de la teorie până la practică e cale lungă şi mărturisesc că e greu de trăit printre ei.
   Ţiganii noştri erau pe acolo, dar nu la cerşit ci la cântat muzică lăutărească pe stradă.
    În faţa Pantheonului un pseudo-cântăreţ de muzică clasică se postase fix în faţa clădirii, sub pretext că e ziua lui şi că vrea să sărbătorească cu toţi turişii. Evident că a cerut şi banii pe show după ce s-a răsucit şi a urlat din toţi rărunchii.
    Pe cât de frumoasă e Roma pe atât de mizerabile-i sunt străzile şi pline de gropi. Poate mai puţine gropi decât la noi, dar la gunoaie ne fac şah mat. Într-un parc, când mi-a scăpat coaja de la banană, mi-a fost imposibil să nu adun şi un ciuf de pungi pe care coaja mea plonjase.
    Sunt foarte mulţi turişti, îţi vine să te dai de ceasul morţii când vezi coada din faţa ta, dar cu răbdare se poate intra oriunde. Pentru nişte bănuţi în plus ai oriunde posibilitatea de a sări peste coadă. Online vă costă cam 5 euro în plus să scăpaţi peste aşteptare, iar la faţa locului speculanţii vă pot cere chiar şi preţul dublu al întregului bilet.

   Sper ca informaţiile mele să vă fie de folos, găsiţi multe altele printr-o simplă căutare pe Google. Vă las în compania câtorva fotografii, în loc de încheiere!