Caleidoscop

   Sunt fericită că-i martie şi că a sosit momentul să scriu primul caleidoscop din primăvara acestui an. Eu şi vremea rece suntem ca două liceene la cuţite, parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă când am simţit primul vânticel de primavară strecurându-se firav pe plaiurile mioritice. Am trimis în vacanţă hainele groase şi ghetele şi m-am pus pe cumpărat chestii mai subţiri, produse lejere, bilete de avion. Din noiembrie şi până la finalul lui februarie am lucrat aproape non-stop, am nevoie de o vacanţă nu ca să-mi încarc bateriile, ci ca să mă deconectez puţin şi să mă întorc cu idei proaspete pentru proiectele mele. Am nevoie şi de haine noi căci nu mai stau acasă şi am impresia că am rămas descoperită, că nu mai am nimic de purtat, că ies în oraş tot timpul cu aceleaşi haine şi nu că asta ar fi problema numărul 1 a omenirii dar, femeie fiind, mă mai împiedic şi de nimicuri din astea.

   Martie e cu şi despre Mărţişor, iar pentru mine startul lunii are legătură directă cu Muzeul Ţăranului. Anul acesta nu am putut merge în fiecare zi la târgul de aici, dar atât cât am stat m-am simţit foarte bine, m-am întâlnit cu prietenele mele din facultate şi cu prietenele mele artistele, de la care am învăţat trucuri legate de pictură şi de prelucrarea materialelor naturale. Am primit multe mărţişoare, pe câteva dintre ele le vedeţi mai sus. Am cumpărat şi o ie, a devenit obiectivul meu principal să-mi iau ie de la muzeu în fiecare an. Dacă aţi ratat târgul de Mărţişor găsiţi în continuare ii autentice la Galeria de Artă Ţărănească a muzeului.

   Pe fugă am trecut pe la Dichisar, doar cât să fac poză, cum a zis sora mea. Chiar dacă am stat puţin am cumpărat multe lucruri şi am mâncat prăjituri bune de la standurile cu dulciuri: macarons, jeleuri, tarte cu ciocolată. 

    La Dichisar am găsit o bluză roz foarte drăguţă la Perspective Atelier, pentru care am plătit 160 lei. Era redusă, toate bluzele lor aveau reducere la Dichisar. Îmi place mult cum e lucrată, cred că au avut cele mai frumoase haine de la ediţia curentă.
    La Miniprix 1 Mai (Ion Mihalache) am dat peste nişte adidaşi super faini. Nu mai reţin preţul exact, dar undeva în jurul sumei de 150-200 lei au costat. I-am văzut şi în magazinele din UK la preţ dublu. Sunt foarte uşori, comozi şi inserţiile înflorate m-au cucerit.

   Vă mai amintiţi de dulceţurile Veronica? Le-am cumpărat de data asta de la Casa Universitarilor şi am încercat sortimente noi: cu smochine şi vanilie (noua mea preferată) şi de cireşe amare (meh!). Pe cea de nuci verzi am cumpărat-o din nou, o să fac asta de câte ori voi avea ocazia. Îmi amintesc de încercarea mea de face dulceaţă de nuci, câtă grijă am avut ca totul să iasă bine şi-ntr-un final m-am ales cu ceva caramelizat de care n-am avut cum să mă bucur. 
     Un borcan de 250 grame a costat 14-18 lei la Casa Universitarilor.

   Mi-am cumpărat o maşină de cusut Singer şi acum pot tăia de pe listă o dorinţă veche de-a mea. Sora mea a avut multe maşini de cusut de-a lungul vremii şi de niciuna nu m-a lăsat să mă apropii, de frică să nu i le dereglez. Aşa de furioasă am fost la un moment dat încât i-am luat maşina şi i-am aruncat-o într-un şanţ; şi azi îmi aminteşte de clipa în care am trimis Oiţa (da, avea şi nume) pe fundul vălcelei, de unde s-a dus să o scoată cu lacrimi în ochi. Timpul a trecut şi acum am maşina mea, pe care în sfârşit pot s-o dereglez liniştită.

   Maşina a fost pusă deja la treabă, căci m-am apucat să pregătesc colecţia de jucării şi haine pentru Piua!, eveniment de design pentru copii şi părinţi organizat de Breslo pe 1 şi 2 aprilie. Online nu cred că vom apuca să postăm toate obiectele, dar poate după ce trec şi evenimentele din aprilie vom găsi mai mult timp să lucrăm haine şi accesorii .

   Vacanţa de vară am pregătit-o încă de anul trecut, dar până atunci am decis împreună cu prietenul meu să petrecem câteva zile la Roma la finalul lui martie, când am înţeles că ar fi luna cea mai potrivită pentru vizitat (alături de octombrie). În ianuarie am ratat vacanţa la Berlin de ziua mea, atentatul mi-a dat toate planurile peste cap, hotelul nu a mai acceptat să facem check-in la ora târzie la care ajungeam, am pierdut şi bănuţii de pe bilete. Nu frica de o replică a atentatului m-a dat înapoi ci ideea de oraş cu autorităţi extrem de vigilente, puricat la fiecare obiectiv turistic, control sporit în aeroport. Dorinţa mea de a merge acolo încă trăieşte, anul acesta nu cred că se mai poate, financiar vorbind.

    La cinema am văzut Ana, mon amour, producţie românească foarte reuşită. Nu au lipsit accentele tipice româneşti, deocheate, dar subiectul a fost interesant. Se urmăreşte evoluţia unui cuplu, cu bune şi (mai multe) rele, plecând de la o dragoste nebună şi ajungând la rutină. 
    După Ana, mon amour am văzut filmul anului, Moonlight. E un film plăcut, bate înspre stilul european şi chiar dacă e o producţie gay nu se insistă excesiv pe partea asta iar secvenţele intime sunt decente. Mi s-a părut că o pondere mare o are modul de viaţă al persoanelor de culoare, corelat cu ideea de relaţie atipică traiului din ghetto.
    De o lună mă lupt cu memoriile lui Kafka, sper ca până la finalul lui martie să-mi fac timp să le termin, să vă aştept cu ele la Cartea lunii.