Ce să faci în Sighișoara

   Îmi place să numesc Sighișoara fiica mijlocie a Transilvaniei, datorită amplasării sale. E un oraș autentic din punct de vedere arhitectural, micuț, însă cu lucruri deosebite la fiecare pas. Frumusețea sa contrastează puțin cu lipsa activităților menite să anime șederea unui turist și cu firea localnicilor, care mi s-au părut ușor reci. Dacă nu ați ajuns încă aici și plănuiți să o faceți, rămâneți lângă mine în turul virtual în care o să vă vorbesc despre locul în care ne-am cazat în octombrie, anul acesta, obiectivele turistice demne de bifat și cele mai bune localuri.

CAZARE

   După ce am consultat opțiunile de pe Booking m-am oprit la Pensiunea Citadela și am optat pentru cazare cu mic dejun. Locația e ultra-centrală, fix lângă Turnul cu Ceas, ceea ce înseamnă că am avut parte de o priveliște de poveste de la fereastră. Clădirea este foarte veche, s-au păstrat foarte multe obiecte și detalii de altădată. Pot spune că m-am simțit ca soția unui boier pe timpul șederii, atmosfera fiind una de poveste. Nu este cea mai ieftină opțiune din oraș, însă ne-a plăcut totul aici. Inclusiv micul dejun, preparat de o doamnă foarte amabilă care ne-a servit nu doar masa ci și discuții calme. 

OBIECTIVE TURISTICE

    Turnul cu Ceas este principalul obiectiv al orașului. Taxa de vizitare costă 12 lei, iar în acest preț intră accesul la toate expozițiile de la multele sale etaje. Mi-au plăcut instrumentele de chirurgie și farmaceutică folosite în urmă cu sute de ani, sticluțele păreau a ascunde poțiuni iar ustensilele folosite de medici mi-au stârnit curiozitatea. Mi-aș fi dorit să existe un ghid care să ne ofere mai multe detalii, dar au fost binevenite și plăcuțele afișate din loc în loc. 
   Ajunsă sus în vârf am admirat splendidul oraș, pe care l-am prins presărat cu nori în acea zi, dar și păpușelele din vitrine. Grotești oarecum, însă demne de atenție.

   
   Strada Școlarilor este o stradă în trepte, acoperită, pe unde poți urca în pantă înspre Biserica din Deal. După muuulte trepte am dat de lumină și de...școlari strânși la pauza de țigară, căci sus ne-a întâmpinat mai întâi un liceu și apoi biserica și cimitriul pe care doream să le vizităm. 

   Biserica din Deal e o biserică evanghelică mare și simplă. Este foarte veche, undeva pe la 1400 s-a construit. Pălește în fața cimitrului distribuit elegant, în trepte. Citisem într-o revistă de călătorii despre acest cimitir și mi-am dorit neapărat să-l văd. Îmi plac cimitirele, iar asta nu mi se pare deplasat. Sunt oaze de liniște care spun lucruri nenumărate despre profilul unei așezări, despre traiul oamenilor care au trăit acolo. 
   Prima impresie a fost că am pășit într-un cimitir din filme. Superb, îngrijit, de o curățenie și o ordine stranie. Și-atât de mare încât dacă n-ai ce face poți pierde câteva ceasuri plimbându-te pe aleile placide.
  

   Catedrala Sfântul Iosif este un lăcaș de cult romano-catolic, modest în interior și impunător în exterior. Comparativ cu Biserica din Deal este o construcție mult mai nouă, finalizată în jurul anului 1900.

   Sunt 9 turnuri în prezent în Sighișoara, fiecare reprezentând câte o breaslă de meșteșugari. Turnul Cizmarilor e cel mai frumușel, în viziunea mea. Arată precum căsuța unor pitici harnici. De fapt, tot ce e vechi în oraș pare făcut pentru oameni micuți de statură, scările sunt mici și înguste, ușile sunt mititele, camerele-s joase.
   Am văzut o mică expoziție cu încălțăminte făcută de cizmarii din Sighișoara în urmă cu 300 de ani, în Turnul cu Ceas. Era așa drăguță; niște conduri din mătase făcuți anume pentru niște fete cu stare. Galoșii purtați de cei săraci erau la polul opus, grosolani și respingători.

LOCALURI

   Pe partea de gastronomie Sighișoara stă foarte bine. Mâncarea e bună și prețurile sunt mai mult decât ok. Primul loc în care am servit masa a fost Casa Ferdinand, un restaurant mic ce împrumută din specificul orașului. Am băut un vin al casei foarte bun aici și am servit paste condimentate cu tarhon, excelent preparate.

    Restaurantul Bulevard este o locație aparent foarte cochetă, în care se servește mâncare ceva mai scumpă, dar bună. Ce mi-a displăcut a fost corcitura de stiluri. Influențe interbelice, amestecate cu unele ultramoderne, detalii latino, cu ceva adaosuri din tradiția românească.

   Am avut parte de o cină de nota 10 la restaurantul La Perla. Frecventat intens de turiștii străini, duce foarte mult cu localurile vieneze. Pereții din geam lasă expuse imagini superbe ale orașului pe timp de noapte. Mă gândeam cât de plăcut o fi să te prindă aici o ninsoare!
   La finalul cinei am sărbătorit cu sangria, băutură pe care nu am avut curiozitatea să o încerc până acum. M-am lămurit că tot beau sangria încă de la 6 ani, de când bunica îl prepara sub denumirea de suc de portocale cu vin (ca să nu se îmbete copiii, sâc!).

   Tare drăguț arată Casa Cositorarului, loc celebru pentru deserturi și băuturi calde. Ca să fac o paranteză, un ceai și un desert homemade costă mai puțin ca la Starbucks, asta pentru cei interesați de prețuri. Iar pentru restaurante, ideea se păstrează. Mai ieftin ca la un restaurant oarecare din capitală.

   Fata voastră, aici de față, s-a ghiftuit și cu niște clătite cu banane la Concordia, cel mai ieftin local din Sighișoara. Este foarte aglomerat aici, mai ales înspre seară. Desertul servit și băutura consumată au depășit prețul plătit, iar restaurantul-pizzerie are un interior foarte plăcut și o terasă deschisă și în sezonul rece, unde se oferă pături pentru a te proteja de răcoare.


    Deși un oraș frumos, Sighișoara are și părțile sale mai puțin bune, precum:
  -lipsa unui cinema (a fost unul însă s-a închis acum 2 ani);
  -lipsa unor puncte mari de shopping (nu că m-aș fi dus întinsă să cumpăr ceva, dar ca fapt divers);
  -posibilități de distracție prea puține pentru turiști, tocmai de aceea îl voi eticheta drept un oraș de vizitat pentru 2-3 zile;
  -oameni prea puțini amabili; a fost pentru prima oară într-o vacanță când m-am lovit de acest aspect, de vină pentru dispoziția localnicilor poate o fi fost și vremea amară. În schimb, turiștii străini au fost foarte prietenoși cu noi, se ofereau să ne facă poze, unul dintre ei chiar s-a lungit pe burtă pe stradă ca să ne prindă într-un cadru perfect.