vineri, 5 august 2016

Nisipul Kinetic, o jucărie modernă



   Am acceptat o provocare primită recent, să-mi amintesc de cea mai dragă jucărie a copilăriei mele. Mi-a fost greu să selectez una pentru că am avut foarte multe. Deși nu erau ultimul răcnet sau foarte scumpe, aveam o mulțime de păpuși și maimuțoaie din pluș, țin minte că mama cumpăra la fiecare salariu câte ceva. O făcea de multe ori pe ascuns pentru că tata o mustra că-mi voi petrece mai mult timp jucându-mă decât stând cu cartea în brațe, însă mama jongla ea cumva și îmi strecura câte ceva nou în fiecare lună.

   Îmi amintesc de toate jucăriile mele. Păpuși aveam o cutie plină, inventam o mulțime de povești cu și despre ele, până și băieții de pe stradă au fost cuceriți de aceste snoave. De multe ori am profitat de slăbiciunea lor și le-am cerut la schimb mașinile cu telecomandă, roboții și camioanele. Erau urâte jucăriile băieților, așa consideram atunci, dar eram curioasă cum e să te joci cu ele.
   Aveam cutii cu jucării frumoase aduse de la ruși. Ai mei au plecat cândva acolo și s-au întors după câteva zile cu (nu exagerez) săcotei de bomboane și de jucării, baloane cu desene și accesorii pentru fetițe. Așa de multe ne-au adus încât împreună cu sora mea am făcut bișniță în cercul de copii iar din bani ne-am luat...alte jucării.
   Cea mai dragă jucărie a copilăriei mele a fost Uli, un ursuleț bej, cât o palmă, cumpărat dintr-un depozit ce vindea și lucruri la bucată. Sora mea avea unul la fel, dar pe negru și-l chema Țâgă. Uli și Țâgă, ca și noi, erau frați în toate poveștile noastre și îi iubeam mult. Când veneam de la școală abia așteptam să termin temele ca să-mi iau ursulețul și să mă joc cu el prin grădină de-a strânsul recoltei, de-a aprozarul și de-a exploratorul. Îl spălam în lighean și-l puneam la uscat pe sârmă. Lângă el Țâgă nu se afla niciodată prins în cârlige, pentru că era negru și nu se murdărea.
    Ca în toate poveștile interesante, Uli a trecut printr-un episod mai puțin fericit. Nimeni alta decât sora mea i-a spart nasul roz din sticlă, cu ciocanul. Plânsete și acuzații au curs mult timp, în vreme ce Uli zăcea în sertar cu nasul spart în trei bucăți. Până la urmă am furat prenadez din trusa tatei și i-am lipit nasul așa cum m-am priceput. A rezultat un nas mozaic, cu o parte lipsă, pe care o pierdusem între timp. Sora mea se hlizea, zicând că i-am făcut operație estetică.
    Nu mai știu ce s-a întâmplat cu jucărioara mea, casa în care am copilărit a fost vândută și aproape toate lucrurile s-au pierdut. Dar mi-l amintesc pe Uli și nu degeaba unul dintre pisoii de acasă a fost botezat astfel de către tata.

    Jucăriile de azi au atins alt nivel. Nu știu în ce măsură un ursuleț mai prezintă interes pentru un copil, însă acelea erau vremurile în care am copilărit și plușurile erau trendy în anii respectivi. Printre cele mai noi tipuri de jucării se numără și Nisipul Kinetic, un tip de nisip ce nu se risipește, nu se usucă niciodată și nu e periculos pentru sănătatea celor mici. Vă las mai jos un filmuleț de prezentare a acestui produs, o să vedeți că este o jucărie cât se poate de interesantă. Acest nisip e folosit inclusiv de psihologi, este considerat o modalitate de relaxare, un soi de jucărie antistres pentru copii și adulți.



2 comentarii:

  1. Katia a primit de la Mos Craciun nisip Kinetic. Ne jucam cot la cot toata familia. E genial. In dimineata de Craciun a facut forme vreo doua ore cu taica-su pe langa. Cred ca e una din cele mai bune investitii ever!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar uitându-mă la video și mi s-au aprins și mie călcâiele după el.
      E bine că ai oferit un feedback din experiență, îți mulțumesc pentru asta!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...