marți, 9 august 2016

Cartea lunii: Ferma Animalelor // George Orwell



 George Orwell nu se numără printre autorii mei preferați, stilului său îi lipsește sarea și piperul (din punctul meu de vedere), însă am ales să citesc Ferma Animalelor datorită faptului că face parte din topul lecturilor pe care trebuie să le parcurgi într-o viață. Despre lucrarea de față am auzit prima oară, ca mulți dintre voi, la orele de istorie, atunci când ni s-a predat revoluția bolșevică. Ni se zicea atunci că Orwell a fabulat pe seama comuniștilor, ferindu-se să folosească termeni concreți pentru a critica ideologia.

   Subiectul romanului e utopic: într-o fermă unul dintre porci lansează ideea unei societăți în care animalele sunt libere, lipsite de controlul omului. După moartea sa, animalele se coalizează și reușesc să se elibereze de sub stăpânul lor. Ia naștere un set de legi, care inițial par a pune bazele unei existențe bazate pe egalitate, libertate și bună înțelegere. Porcii, cele mai inteligente animale ale fermei, ajung să modifice după bunul plac legile inițiale, aducându-le modificări care să le asigure supremația.
   Caii sunt cei care cred cu tărie în ideile promovate prin animalism (comunism) și muncesc pe rupte pentru construirea morii de vânt- ideal al fermei după eliberare. Celelalte animale se implică și ele, poate că nu din devotament, dar cu siguranță de frica porcilor. Aceștia din urmă își asumă rolul de conducători, folosesc violența pentru a-i elimina pe cei răzvrătiți, manipulează și treptat devin stăpâni. Ajung să nu se mai deosebească de oameni, împrumutând obiectele și comportamentul acestora, ba chiar făcând alianțe cu ei, în ciuda regulamentului care interzicea asta. 
  Animalele au nume și fiecare specie reprezintă o tipologie umană.

   Făcând o comparație cu Uniunea Sovietică, Orwell nu critică socialismul în sine, ci caracterele celor care îl deformează. De obicei, extremismul politic pleacă de la idei bune, care momesc masele și le crează ideea unui trai mai bun. Liderii, profitând de capacitățile lor intelectuale, manipulează masa de oameni, o controlează nu doar prin agresiune ci și prin manevrare psihică. Ați zice, bine, dar oamenii cât să reziste? Chiar nu s-a găsit niciunul zdravăn la minte care să-și dea seama de înșelătorie? Bineînțeles că s-a găsit, au fost chiar mulți la număr, dar aceștia fie au fost lichidați, fie au fost păcăliți cu ușurință. Când dai unui om impresia că l-ai scăpat din sărăcie, așa cum s-a petrecut în timpul revoluției bolșevice, îl poți juca lesne pe degete, amintindu-i de vremurile grele din care, aparent, l-ai scos. Imaginea binefăcătorului este una dintre cele mai des întâlnite iluzii din istorie și multe episoade istorice au avut drept protagonist un astfel de individ.
   Romanul lui Orwell pe ideile mai sus e construit. Ca noțiune, este unic și foarte interesant. Condeiul lui Orwell, în schimb, e searbăd și dacă nu ai știi că autorul fabulează, ai avea impresia că te afli în fața unei lucrări scrise uniform, fără cine știe ce talent scriitoricesc. Mai exact, Ferma Animalelor mi s-a părut o povestioară modestă, dar cu trimiteri îndrăznețe. Pentru că în text nu se precizează nicăieri de substratul său, istorioara poate fi privită și drept o carte pentru copii.
    Finalul acțiunii nu există. Orwell a murit în 1950 așa că n-a avut cum să încheie povestea. Dealtfel, nici nu cred că a plănuit un final, pentru că s-a mulțumit să nu intervină direct și să fabuleze strict asupra realității. Cred că tocmai aici se face delimitarea între o carte pentru copii și o lectură serioasă. Nu avem o încheiere de niciun fel, iar în anul publicării cărții niciun cititor nu și-ar fi putut da seama de deznodământ.
    Dacă Orwell ar fi prins căderea comunismului cred că finalul operei sale ar fi arătat astfel: porcii au ajutat la eliberearea altor ferme, iar relațiile lor cu oamenii au continuat să se strice. Până la urmă sistemul a cedat atât din interiorul fermei cât și din exterior. Porcul lider, Napoleon, a murit, iar după el au venit la conducere alți porci, printre care unul cu o altă viziune, care s-a gândit, măcar puțin, la binele celorlalte animale de la fermă. Animalismul se prăbușește din interior, iar oamenii (care nu se deosebesc prea mult de porci, așa cum Orwell subliniază pe final) pun iar stăpânire pe ferma animalelor, dând din nou animalelor senzația că au fost salvate de un binefecător. 

   Demn de atenție subiectul acestei lucrare, cartea fiind totodată o lectură ușoară. O găsiți online pe Libris




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...