Chipuri ascunse este unicul roman al excentricului artist Salvador Dali. Am primit-o din partea prietenului meu și am citit-o cu nerăbdare, fiind foarte curioasă de felul în care celebrul pictor a ales să se exprime în scris. La final am tras concluzia că nu degeaba a fost pictor și nu scriitor...
Dali a fost la vremea sa un personaj popular și a rămas până în zilele noastre. Din notele rămase în urma lui, am putut afla cu toții că și-a dorit foarte mult să exceleze în toate artele și că a cochetat pe lângă pictură și cu muzica, cu literatura, cu teatrul și cu multe altele. Însă rareori se întâmplă ca un om să primească mai mult decât un talent nativ, iar încercările lui de a rămâne memorabil prin altceva decât tablouri și schițe nu prea au fost reușite.
Chipuri ascunse e un roman de întindere medie (cca. 400 pagini), cu o introducere și o încheiere scrise modern dar meticulos, cu figuri de stil abundente. Naturalețea lipsește din întreaga lucrare, desfărșurarea acțiunii fiind ea însăși nefirească. Personajele sunt atipice, cu tot felul de apucături. Dali promovează libertinajul, expune anumite chestiuni tabu ca fiind firești. Nu este totuși pe atât de îndrăzneț încât să le descrie explicit, iar acest lucru oferă scriiturii elegante un aer la fel de rafinat.
Contele Grandsailles nutrește sentimente deosebite pentru frumoasa Solange de Cleda. Flirtul lor durează ani de zile și povestea lor se complică în permanență. Fie unul greșește, fie celălalt. Însă nu avem de-a face cu o poveste de dragoste, ci cu o relație complicată, ce trece dincolo de uman. Se face trimitere la personaje mitologice, la diverse lucrări artistice, la personaje celebre din alte opere. Dali încearcă să dea viață unui nou curent: cledalismul (atingerea orgasmului prin schimbul de expresii faciale).
Niciunul dintre eroii săi nu are corespondent, nu reprezintă o tipologie, conversațiile dintre ei sunt nefirești. Autorul crează răsturnări de situație, oferă acțiunilor mărunte niște urmări incredibile și am apreciat efortul său de a naște conexiuni. Un chip e ascuns la propriu, în spatele unei măști medicale, alt chip e ascuns de o identitate falsă, alte chipuri ascund vicii și sentimente. Acestea sunt chipurile ascunse ale lui Salvador.
Dali s-a străduit să folosească cele mai alese cuvinte, să nască personaje rafinate, cu viziuni proprii asupra iubirii, a morții, a prieteniei. Se povestește mult despre mit, despre demonologie, despre artă. Metaforele și hiperbolele sunt cliente fidele ale fiecărui pasaj. Și cu toate astea, proza lui Dali nu-mi inspiră că ar avea caracter poetic.
Textul mi-a lăsat impresia că-i forțat, cu scopul de a impresiona prin cuvintele frumoase, selectate cu atenție. Acest lucru nu face lucrarea una proastă, mie mi s-a părut destul de interesantă și nu consider că am petrecut timp mort în compania sa. Este ceea ce mă așteptam să fie, Salvador Dali fiind mare amator de lucruri exagerate și frumoase estetic.
Găsiți cartea în toate librăriile mari și online pe Libris, librăria ce oferă transport gratuit pentru orice comandă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu