Cura cu păstură




   Grație unei noi campanii Brander am avut ocazia de a testa un nou produs apicol: păstura de albine. Păstură mai văzusem la sora mea, într-o variantă de tip pastă, amestecată cu miere, însă nu gustasem niciodată. Păstura, în forma sa originală, se prezintă sub formă de granule. M-a intrigat forma sa, așa că mi-am petrecut o bună parte din ultimele seri citind materiale despre viața din stup. Am aflat atât de multe încât mi-ar trebui câteva ceasuri să vă povestesc, însă am făcut un rezumat concentrându-mă asupra câtorva produse din stup. Să vedem, așadar, cum reușesc micuțele albine să producă miere, polen și păstură.

  Albina culege de la o floare 2 lucruri: nectar și polen. Nectarul îl suge, iar polenul i se prinde de piciorușele din spate, de acei săculeți pe care-i desenam când eram mici. Întoarsă la stup, albina trece printr-o plasă, pusă anume de apicultor pentru a strânge polenul de pe piciorușele insectei. Acela este polenul pe care-l știm noi, cel colorat și dulce!
   Nu tot polenul e curățat de pe piciorușele albinei. Ce mai rămâne e depozitat de albină în celulele hexagonale ale fagurelui. Albina umple celula doar în proporție de 2/3, apoi pune miere deasupra polenului. Urmează un proces ce durează luni de zile, timp în care polenul acela multicolor, strâns de la specii diferite de plante, e fermentat de tot soiul de bacterii. La final rezultă granule brun-roșcate, adică păstura sau pâinea albinelor.
   Nectarul supt de albine e depozitat, de asemenea, în celule. Albina nu mănâncă deloc din nectar în forma sa pură, așa cum nu se atinge nici de polen. După ce nectarul e pus în celule, ce credeți voi oare că fac albinuțele? Dau din aripi pentru a grăbi evaporarea apei din nectar. Acesta devine tot mai gălbui, mai vâscos și mai dulce. Rezultă ceea ce noi numim miere.




   Complexitatea vieții din stup e un subiect ce îi fascinează nu doar pe novicii ca mine ci și pe specialiști. Faptul că albina nu consumă din cele recoltate de la floare, ci se hrănește doar cu miere, păstură și lăptișor de matcă (doar pentru larve și regină), transformă cumva insecta nu doar într-o lucrătoare excepțională ci și într-o iscusită bucătăreasă. Secretul constă, în mare parte, în secrețiile albinelor, acestea ajută la transformarea polenului și a nectarului floral.

   Mierea, lăptișorul de matcă, polenul, toate sunt folosite de mii de ani. Nu doar în alimentație dar și în tratamentele de înfrumusețare. Cleopatra, figura reprezentativă a frumuseții antice, folosea miere și lăptișor de matcă în tratamentele sale. Știm, de asemenea, că se îmbăia în lapte și se răsfăța cu ape florale deosebite, profitând, grație statutului, de tot ce era mai valoros la vremea respectivă în materie de cosmetică. Păstura, spre deosebire de alte produse apicole, abia înspre 1930 a început să devină cunoscută. A durat ceva până ce oamenii s-au convins că e comestibilă și că nu-i altceva decât un polen fermentat, mai valoros chiar decât acesta din urmă.

   Cura cu păstură presupune consumul a 3 grame de păstură în fiecare zi. Se poate ține sub limbă până devine moale sau se poate mesteca o perioadă de timp. Nu e dulce precum polenul, e acrișoară. Gustul nu-i foarte puternic. Doza se poate mări treptat și păstura poate fi consumată pe timp nelimitat. Spre deosebire de polenul clasic, nu încurajează hiperaciditatea, însă poate fi nevoie de câteva zile până ce stomacul se obișnuiește cu produsul apicol.
   Păstura este recomandată pentru:
-artrită și probleme ale oaselor;
-anemie (în general toate produsele apicole au un efect deosebit în cazul anemiei);
-protejarea și regenerearea pielii (păstura este produsul nr.2 din stup cu efect anti-age, după lăptișorul de matcă. Efectele cele mai bune se obțin consumând păstura, mai puțin din folosirea sa pe post de tratament extern);
-sportivi sau persoane ce fac mișcare în mod regulat (păstura conține foarte multe proteine de origine neanimală. Citeam că anumiți sportivi consumă polen și păstură în cantități de până la 100 de grame pe zi, unii din ei afirmând că proteinele de origine animală duc uneori la rărirea părului și la descuamarea pielii și încearcă să le înlocuiască pe cât posibil).

   Consum păstură de doar câteva zile, îmi place să ronțăi granulele dimineața, înainte de micul dejun. Tot atunci iau și puțin lăptișor de matcă, o lingură de miere și beau un pahar mare de apă. E energizantul meu prețios, nu mai consum cafea de luni bune și nici nu-i simt lipsa.
   În cadrul campaniei am primit păstura de la Apiland, ambalată într-un borcănel de 100 grame (cantitate suficientă pentru o cură de o lună). Un astfel de borcănel costă 40 lei pe site, fiind varianta cea mai mică. Puteți alege din magazin inclusiv borcanele de 300 sau 500 de grame, în funcție de nevoile voastre. Pentru cei care doresc să sară peste mestecarea granulelor, există și varianta păsturii dizolvate în miere crudă (30 lei/borcan 200 grame). 




Comentarii

Unknown a spus…
nu i asa ca e faina! Mie imi place de mor, o pun in suc de portocale si mi se pare un mic dejun mai fancy!
coco a spus…
o sa incerc si eu mai spre toamna!
Toma Aurora a spus…
Diana, nu am încercat această variantă!
Merci pentru sugestie!
Toma Aurora a spus…
Coco, toamna este un anotimp prielnic pentru curele cu produse apicole. Deși acestea se pot consuma pe tot parcursul anului, se zice că primăvara și toamna e de preferat să facem o astfel de cură.
Anonim a spus…
De ce nu pot administra pastura copilului cu diabet insulinodependent?
Toma Aurora a spus…
Nu sunt specialist, insa pastura contine multe zaharuri si nu este recomandata diabeticilor.