Tea time: Ceaiul de lemongrass


    Am avut o zi de duminică în care m-am relaxat total. Am citit o carte pe care o cumpărasem acum ceva timp și am băut un ceai bun și sănătos despre care am să vă povestesc pe larg.
   În ultima vreme am consumat zilnic câte un litru de ceai de lemongrass, o plantă despre care nu știam mare lucru. Lemongrassul, cunoscut și sub numele de iarbă de lămâie, este o plantă devenită populară în special datorită gustului ei, iar apoi datorită efectelor asupra sănătății. La gust este sora apei plate cu lămâie, doar că îi lipsește aciditatea, nota acră. La culoare seamănă cu limonada: un ceai puțin colorat înspre galben deschis, ce nu pătează dinții.

   Eu prepar ceaiul astfel: 2 lingurițe rase de preparat uscat le las la infuzat timp de 8 minute într-un litru de apă fierbinte. Ceaiul obținut este diluat, perfect pentru a fi consumat în loc de apă. Este foarte bun și consumat rece, de aceea merge pregătit într-o cantitate mare.
   Medical, iarba de lămâie este unul dintre puținele remedii împotriva stafilococului auriu. Acesta este rezistent la antibiotic și infecția cu el poate surveni oricând, în special în perioadele în care sistemul imunitar este slăbit. Eu m-am pricopsit cu el după o viroză, s-a instalat undeva între ureche și gât, pe interior, și după multe tratamente medicamentoase l-am biruit cu ajutorul unui alt tratament naturist: capsulele cu usturoi.
   Iarba de lămâie este recomandată persoanelor ce suferă de diabet, boli ale rinichilor și ale ficatului, iar specialiștii au descoperit că poate avea un rol important în prevenirea cancerului de piele și al cancerului la sân. La modă este datorită gustului său, fresh și deloc amărui sau acid, și pentru faptul că ajută mult în curele de slăbire.
   Totuși, cel mai mare merit al acestui ceai este faptul că are un efect calmant puternic, așa că dacă suferiți de nervozitate, dureri de cap ori insomnie, luați-l în calcul.
  Eu consum un tip de ceai organic de la CTS Corner, însă găsiți în magazine și farmacii tot felul de sortimente, sub diferite nume: ceai de citronela, ceai de lemongrass, ceai de iarbă de limon, ceai de iarbă de lămâie. Prețul ceaiului este de 12 lei/100 grame, dar în Plafar am văzut că ajunge la 20 lei. Iarba de lămâie e voluminoasă comparativ cu alte ceaiuri, dintr-o sută de grame o să preparați foarte mult ceai. 



   Cartea care mi-a devorat ziua de ieri este Voica. Pontiful, scrisă de Henriette Yvonne Stahl, scriitoare română născută în 1900 în Franța. Eu am varianta vândută de Jurnalul Național, o ediție ceva mai stufoasă, de 400+ pagini, însă destul de ușor de parcurs. Lucrarea e împărțită în două părți: Voica și Pontiful
    Voica mi-a amintit de La medeleni ca mod de exprimare al autoarei, în timp ce personajul principal, o țărancă pe nume Voica, mare iubitoare de pământ, m-a trimis cu gândul la celebrul personaj Ion. Mi-a fost antipatică Voica pe tot parcursul lecturii, în ciuda curajului său dovedit adesea. Nu e personaj central, dar toate povestirile se leagă de ea. Toate drumurile duc la Voica, să zicem... 
   50 de ani mai târziu după ce-a scris Voica, Henriette a scos de sub condei Pontiful, o adevărată capodoperă. Oarecum cele două părți împreunate de cei de la Jurnalul pun în antiteză un stil de amator, de romancieră tânără, cu unul rafinat, cel al Henriettei ajunsă la vârsta a treia. De neratat aceste două lecturi, vi le recomand cu mare drag mai ales că se apropie vacanța/concediul de sărbători și avem cu toții mai mult timp liber la dispoziție.

Comentarii

Clumsy Foxy a spus…
Iti multumesc pentru invitatia la lectura, chiar imi doream sa citesc o carte buna. Intamplator, "La Medeleni" a fost cartea preferata a copilariei mele. Stilul inconfundabil a lui Ionel Teodoreanu m-a marcat in sens bun in acea perioada. Iar "Ion", tin minte ca il citeam cu sufletul la gura acum cativa ani. Pt mine, a fost mai mult decat o lectura obligatorie pt bac.

Iar invitatia la ceai este mai mult decat binevenita, mai ales ca imi place sa incerc tot felul de ceaiuri. Cel mai probabil, combinatia de ceai de lemongras si "Voica. Pontiful" ma va relaxa si pe mine weekendul viitor.
Toma Aurora a spus…
Bianca, mi-a plăcut mult cartea. Îmi place literatura română mai veche, nu știu din ce pricină s-a trecut așa repede de la o literatură de calitate la abureala publicată în zilele noastre. Probabil în timpul regimulul comunist s-a produs ceva și n-a mai fost reparat după 89. Dacă ți-a plăcut așa mult Ion, sigur o să-ți placă și povestirile domanei Stahl.
Te pup și îți urez lectură plăcută! Dacă încerci ceaiul, sper să îți fie și el pe plac!