Favoritele lunii octombrie

   E finalul lunii așa că am pregătit lista produselor folosite cel mai des în octombrie, dar și pe cea a recomandărilor. O să trec direct la fapte și-am să încep cu apa micelară de la Nivea, un demachiant pe care l-am găsit pe la sora mea. Eu sunt un mic tâlhar când vine vorba de produse ce fac parte din rutina zilnică și împrumut mereu de la ea demachiant, gel de curățare, săpun lichid, șamd. Foarte bună mi s-a părut micelara, deși nu sunt eu fan Nivea. Cu toate astea, când se va termina am de gând să încerc și loțiunea de la Garnier, cea foarte apreciată prin blogosferă.
   Kit-ul pentru sprâncene de la ELF îl folosesc de mulți ani. Nu utilizez decât partea pudră, nu și gelul colorat. Ultima oară l-am comandat de pe Iherb și a venit la pachet cu o pensuliță horror, pufoasă și imposibil de utilizat pentru sprâncene. Așa că m-am descotorosit de ea și aplic fardul cu ajutorul pensulei tăiate în unghi de la EcoTools, o pensulă ce face parte dintr-un mini-set de 3 bucăți, cu-n preț mic, de cca. 6$ (Iherb.com).
   Fondul de ten The One de la Oriflame nu mi-a plăcut din prima. Însă recent m-am decis să-i mai dau o șaansă și de vreo 3 săptămâni e favoritul meu. Are o acoperire mică/medie, un finish foarte natural și o culoare ce se adaptează bine nuanței pielii mele. După ce-l aplic mă dau cu puțină pudră tot din gama The One de la Oriflame și obțin un rezultat natural, nici mat, nici lucios. Despre pudră v-am zis deja că e prefera mea din gama The One de la Oriflame.
   Rimelul Wonderfull de la Rimmel m-a cucerit prin ambalaj, dar a cântărit mult, atunci când l-am cumpărat, și faptul că-n general mi-a plăcut mascara de la Rimmel. Și aceasta îmi place, însă n-a trecut decât o lună de când o folosesc și mai aștept să văd dacă i se modifică textura în următoarea perioadă. Nu oferă mult volum, dar alungește genele și le separă frumos. 

   De paleta de farduri de la Nina Ricci mă folosesc de luni bune. După cum se vede, 3 culori au fost cap de listă: cele două nuanțe de bej și cea de negru. Sunt foarte pigmentate aceste farduri și rezistă toată ziua chiar și fără bază de machiaj, însă toate nuanțele paletei sunt soft, așa că n-o să vă puteți folosi de ele dacă doriți un machiaj dramatic. Fardul negru e 2 în 1: fard de pleoape și creion.

   Creionul de la Bourjois, în nuanța 53, e pentru a doua oară în trusa mea. E rezistent la apă, eu îl folosesc pe deasupra fardurilor pudră maronii, pentru a le da un plus de strălucire. O să-l cumpăr din nou și pe viitor.

  Iar așa arată creionul de buze de la Miss Sporty despre care am mai pomenit de curând (nuanța 40 Plum Tart). Pe buze nu se vede la fel de intens ce în poză, ci ca un nude trandafiriu. Din păcate se consumă rapid, dar are și un preț mititel, de 7 lei,

   Gelul de duș cu orez violet de la Yves Rocher se află și dânsul la un al doilea tub. Miroase discret, curat, e cremos și nu usucă pielea. Cât despre loțiunea de corp cu 12% AHA de la Neoteric, ea este crema mea de față și de corp folosită în ultimele 6 săptămâni. Pe corp nu o mai folosesc așa des ca la început, pentru că e suficient să mă dau cu ea o dată pe săptămână pentru ca piele să se exolieze și să fie hidratată suficient, dar pe ten o pun zilnic, la fel și pe brațe. Am început să observ o diminuare a petelor, iar pielea e mai luminoasă decât înainte și coșurile se vindecă foarte rapid.

   Luna aceasta m-am vopsit cu Recital Preference, o vopsea care mi-a plăcut (a prins uniform, are o textură foarte interesantă, de gel), însă care nu iese ca pe cutie, ci mult mai închis. Eu am aplicat-o pe un păr șaten deschis și am ajuns la un șaten închis cu reflexii coniac. Oricum, cam nicio treabă cu ce vedeți pe cutie... Dar pentru că mi-a plăcut vopseaua ca și calitate, am s-o cumpăr din nou, însă într-o nuanță ceva mai deschisă, cuprinsă între 7 și 8.

  Trec acum la recomandări. În octombrie am urmărit câte un western în fiecare weekend. Două mi-au plăcut în mod special. În The Salvation (2014), actorul danez Mads Mikkelsen, acest om de o frumusețe atipică, interpretează rolul unui nordic mutat în SUA. După o perioadă soția și fiul lui aleg să vină și ei în State, însă chiar în noaptea sosirii sunt umiliți și uciși de niște ordinari influenți din zonă. Nu la fel de influenți precum fratele unuia dintre ei, cel care va ajunge să se lupte pe viață și pe moarte cu frumosul danez. Apare și Eva Green în film, ca personaj central feminin, iar personajul negativ, deținătorul de influență, e interpretat de Dean Morgan.

   Trei femei tinere și frumoase și-au pierdut mințile. Unui localnic îi revine sarcina de a le transporta la soția unui preot aflat la mare distanță de așezare (rol interpretat de Meryl Streep). Însă soarta face ca niciun bărbat să nu-și asume acest rol, iar o femeie decide să se îngrijească de transportul celor cu probleme psihice. Cu ea îl va lua pe George, un bătrânel pe care-l salvează de la moarte, cu un prost renume. Vă imaginați numai cât de aventuros poate fi drumul, probleme apărând nu doar datorită celor trei bolnave ci mai ales bestiilor cu chip de om pe care le vor întâlni în cale. Producția are multe faze haioase,o să-l simpatizați cu siguranță pe Tommy Lee Jones în rolul interpretat, însă per ansamblu The Homesman (2014) este o dramă.

   Fructele iernii e o lectură de sezon.  Am cartea de ceva vreme, luată dintr-un anticariat, iar în octombrie i-a venit rândul la citit. Romanul debutează prin prezentarea unui cuplu de bătrâni, aflați în întâmpinarea ierii. Grija lor: stocul de lemne pentru iarna ce se apropie. Au doi fii (unul al bărbatului, dintr-o căsătorie anterioară). Cel mic, Julien, luptă împotriva guvernul de la Vichy, ceea ce duce la complicarea situației celor doi bătrâni. Celălalt fiu, Paul, se află la extrema cealaltă, fiind apropiat nemților ce țineau Franța sub ocupație. Deși întregul roman e scris într-o notă tristă, cumva se dorește să se transmită că dragostea supraviețuiește, chiar dacă timid, indiferent de greutățile vieții, de sărăcie și de vitregiile războiului.

   Pentru Fructele Iernii, Clavel a primit premiul Goncourt, în 1968, cea mai prestigioasă distincție ce poate fi oferită unui autor francez. Clavel a început să scrie după vârsta de 40 de ani. A fost un om modest, autodidact, care a făcut școală doar până la vârsta de 14 ani, după care s-a angajat într-o patiserie. Este considerat un om de geniu, iar lucrările lui au fost și sunt folosite pe post de piloni împotriva violenței, opera sa beneficiind de nu mai puțin de 10 ecranizări.