Ceva aparte despre computere!
Ca și în lumea noastră, a oamenilor, și-n lumea aparent simplă a calculatoarelor există exemplare mai deosebite. Și anume, pc-urile călătoare în timp și spațiu. Da, întocmai persoanelor ce susțin că au traversat mai multe ere, s-au reîncarnat, au trăit mai multe cicluri de viață, și tot așa. Computerul despre care voi vorbi azi era, ca să folosesc un termen la modă, un time traveler. Nu încercați să căutați contraargumente pentru a mă pune la zid, aceasta fiind o mărturisire pe care am auzit-o cu urechile mele de la un monitor de încredere.
Computerul călător nu arăta prea vechi, dar, conform spuselor lui, pe interior era mai înțelept ca un bătrân academician, căci văzuse și auzise multe la vremea lui, tot călătorind prin epoci și întâlnind fel de fel de personaje.
-Am un deja vu chiar acum, șopti el. Un deja vu de vară, căci am senzația că am mai fost folosit fix în aceeași perioadă și de alte mâini.
Și, ca și când ar fi intrat în transă, computerul începu să povestească despre oamenii pe care avea senzația că i-a slujit altădată. Se făcea că până și-n paleolitic servise unui sălbatic pletos, ajutându-l să-și petreacă timpul liber dintre un ascuțit de lance pentru vânătoare și o masă copioasă gătită la focul iscat de-un fulger, pe câmpie. Cum ar veni, în zilele noastre: se ducea omul la muncă, la ascuțit lancea, apoi la vânătoare și până se scurgea sângele din vânat pentru a prepara cina, se relaxa preț de un ceas jucând tetris cu pietricele la pc.
Mult mai animate au fost treburile în anii Antichității, atunci când monitorul second hand nimerise fix pe mâinile lui Socrate. Cum altfel s-ar fi conservat așa bine lucrările lui, dacă nu ar fi fost scrise la un computer adecvat vremii respective? Socrate era dependent de calculator, acolo își găsea refugiul, sătul fiind de compania amatorilor de băutură specifici vremii. La computer a tastat, în urma unui scandal ivit într-o birt antic, următoarele vorbe celebre „Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aș fi dat în judecată?”. Monitorul l-a înțeles perfect și l-a admirat tot timpul pe Socrate pentru firea lui diplomată și calmul păstrat în fața celor cu chef de harță.
-Mare om, mare caracter! trase el concluzia finală.
Evul Mediu l-a cam speriat pe computer, unitatea lui centrală- femeie slabă, fiind amenințată de infectarea cu cel mai de temut virus al vremii: ciuma neagră. Și atunci, ca și acum, existau viruși! Nu erau specialiști prea deosebiți pe-atunci pentru repararea sistemelor infectate, așa cum nu existau nici medici care să-i ajute prea mult pe oameni. Însă chiar și așa, norocul computerului a stat tot în doctori. Cum vine asta? Știți doar costumele înfricoșătoare pe care le purtau medici la vremea respectivă, iar dacă nu, priviți la fotografia de mai jos, pentru a vă face o idee.
Imaginați-vă acum ce impact a avut apariția de mai sus în fața ciumei ce nu se mai dezlipea de unitatea centrală. A luat-o la fugă, mâncând pământul, ba chiar a scuipat de trei ori în sân, ca s-o ferească Dumnezeu, pe viitor, de așa o sperietură.
Renașterea l-a plasat pe computer în camera pictorului Rafael.
-Băi, nene, dar ce plictiseală cu Rafaelito! Nu lăsa pensula din mână o clipă, deși era singurul locuitor al Romei care avea computer. Dar nu-i păsa, și-așa am trecut prin anii Renașterii ca bobocul prin apă și-am ajuns ca nou nouț în ceea ce istorici aveau să numească Epoca Modernă.
Despre Epoca Modernă, computerul mi-a povestit până am adormit. Despre zeci, sute de războaie, nume mari de generali, câmpuri de luptă și milioane de vieți pierdute. Probabil mi-a povestit și despre marile invenții ale vremii, dar m-a luat somnul, cum spusei, și nu-mi amintesc mare lucru.
Dimineața m-a găsit ascultând alt tip de povești, din secolul prezent, despre foștii proprietari ai computerului. Povești despre dependeți de gaming, despre adepți ai rețelelor sociale și fani ai canalelor de Youtube. Despre cum a ajuns el să fie pozat, scos la vânzare pe ABD Computer și pus alături de alte calculatoare, laptopuri, aparate foto, toate călătoare prin timp.
-Nu doar că m-ai luat mai pe nimic, dar ai mai avut și ăia 50 de lei reducere la o comandă de minim 300 lei, pentru că te-ai abonat la newsletter! încercă el să mă convingă încă o dată ce afacere grozavă am făcut cumpărându-l.
Și a fost o afacere fie și pentru faptul că am ajuns să-i ascult lunga poveste și c-am ajuns s-o povestesc și altora, ca să știe lumea care-i treaba atunci când laptopul sau camera foto mărturisește că parcă are o senzație de deja-vu și nu știe de unde i se trage!
Comentarii
Trimiteți un comentariu