Am promis că voi povesti puțin despre concertul lui Alifantis din cadrul turneului Mozaic. Asta mai mult pentru a-i pune în temă pe cei din orașele în care artistul va ajunge în zilele următoare. Deși la sfârșit s-a lăsat cu pupici și îmbrățișări trebuie să-mi vărs și eu oful: i-am zis zis și maestrului că tocmai piesa mea favorită, Nu mă-ntreba nimic, a sărit-o. Și n-a vrut nici în ruptul capului să mi-o cânte în particular, repetând că el e căpos și, venind vorba de asta, nici nu stă la pozat cu fanii! Aflasem deja asta, așa că m-am mulțumit cu pupicii și autografele luate ca pentru tot neamul Șoimăreștilor.
În rest: numai cuvinte de laudă. Concertul a durat în jur de două ore, Nicu Alifantis s-a ținut și de povești, nu doar de cântat. Eu mărturisesc că nu-i știam chiar toate piesele, însă m-am bucurat să aud persoane din spatele meu care-i fredonau toate melodiile. Ei, bine, aproape toate melodiile, căci pe una, mai nouă, n-o știau. Însă pe aceea o știa fata, nu degeaba am ascultat albumul Mozaic de n ori săptămâna asta.
Pe scurt, l-am descoperit pe Nicu Alifantis ca fiind posesorul unei voci melodioase, calde, a unui repertoriu de povești pline de haz, dar cuminți și a unui parfum foarte plăcut, cuminte și el. Dacă aveți ocazia și-l prindeți la voi în oraș, nu-l lăsați să vă scape printre degetele. Biletele unui spectacol din cadrul turneului Mozaic costă undeva între 50-80 lei. Nu veți avea parte de orchestră, materiale promoționale, cd-uri gratuite ori băuturi incluse în preț, dar vă veți bucura de muzică de calitate și vă veți dori ca timpul să treacă, măcar pentru două ceasuri, ceva mai greu.
La finalul concertului am cunoscut-o și pe Gianina, colega blogăriță din vecinătate :)! Și că veni vorba de bloggeri din zona mea, am aflat că Dodo, coleg de liceu alături de care am pus-o prin clasa a 11-a de-o revistă (nu a avut mare succes, dar am sărbătorit lansarea ei, ceea ce la vremea respectivă era mare chestie, echivalentul unui party dat de redactorii de la New York Times), are și el blog !
În încheiere vă las să ascultați piesa pe care EU o știam și pe care am și fredonat-o. Apropo de asta, dacă atunci când cânt fără negativ ori piesă pe fundal mă descurc binișor, nu vă închipuiți în ce măgăruș mă transform când mă dau la întrecere cu un cântăreț. La Billy Idol, când oi începe să urlu In the midnight hour babe, more, more, more...cred c-or să mă mute din fața scenei pe undeva prin spatele arenelor, iar cei de la Blogal or să primească interdicție să mai trimită așa un soi la vreun spectacol. Nicu Alifantis a scăpat ieftin. Prea ieftin, aș zice...
Comentarii
Trimiteți un comentariu