Împărțirea la doi. Înmulțirea cu cât?

   Care a fost primul lucru pe care l-ați învățat despre împărțirea la doi? Eu îmi amintesc doar de o regulă de aur: că numerele prime nu se împart la doi! Conform acestei norme, trei oameni nu-și pot împărți perfect iubirea la doi, însă cum stau lucrurile cu patru, șase, opt? Să meargă fracționarea atât de departe încât să putem putem tăia tortul iubirii în câte porții dorește fiecare?

   Conform unui bun prieten, iubirea adevărată nu se împarte decât în maxim două părți. O parte o păstrezi pentru tine, iar pe cealată o dai altcuiva. Vorbim de două părți egale, de două jumătăți de tort. Iar pe restul îi lași să poftească, să moară de foame și toate cele. Poate unii vor considera această divizare a iubirii ca fiind una egoistă, din moment ce restul lumii e scos din schemă. Altcineva mi-a spus că iubirea nu-i chiar un tort adevărat, întrucât nu ține, sub nicio formă, de foame. Contrazicătorul era de părere că iubirea se poate împărți și la patru, eventual și la mai mulți, atâta timp cât frigiderul sufletului e plin cu de toate. Căci unii iau un pahar de iubire dintr-o parte, o sticlă de afecțiune din altă parte, ceva ruladă de sentimente de la o altă alimentară și tot așa. Pe oamenii din această categorie i-a numit gurmanzi. Ei nu se satură cu felia amărâtă de dragoste clasică și vor tot timpul mai mult, mai picant, mai fushion, mai cu ditamai cireașa deasupra moțului dulce de frișcă.

   Bine, bine, să zicem că am reușit cumva să împărțim iubirea de care dispunem. Unii au împărțit-o simplu la doi, iar alții, să presupunem, la patru. Însă, așa cum adunarea e strâns legată de buna sa surată, scăderea (să luăm exemplu din cele ce se petrec pe tărâmul banilor: la un moment dat se strâng mulți bani laolaltă într-un portofel, după care, cu fiecare zi lăsată de cel de sus, mai scade câte un bănuț pe undeva), tot așa și împărțirea e priponită, ca un mânz, de soră-sa, înmulțirea.
   Pentru cei ce-au împărțit iubirea la doi, lucrurile vor sta cât se poate de simplu: vor înmulți tot cu doi rația de iubire. Că doar are loc un schimb echitabil, cât se poate de dogmatic. Și așa se trezesc cu tortul întreg la loc.
    Însă cu ceilalți, cu ceilalți cum stau lucrurile? Nu există oare pericolul ca în urma înmulțirii să nu primească decât dragoste din părți, în felii diferite ca formă, mărime și gust. Unele generoase, delicioase. Altele vechi, râncede. Iar, cumva, la final să le dea un tort cu virgulă. Sau, mai rău, să nici nu mai poată s-o scoată la capăt cu-n soi de tort și să se limiteze la ceva mult mai mic. Cum ar fi de pildă, o gogoașă! Câți dintre noi ar fi dispuși să dea la schimb un tort pentru o biată gogoașă? Ăla eu, ăla eu, vor striga acum, probabil, fanii gogoșilor :)!


   Experți în acestă matematică alambicată a iubirii, băieții frumoși de la Vunk au școlărit-o și pe Andra în acest domeniu. Sătuli de atâtea calcule, au abandonat matematica, așa cum se întâmplă de obicei, și-au dat-o pe literatură. A ieșit piesa Numai la doi, al cărei videoclip îl puteți urmări în continuarea acestui articol.