Recomandările lunii

    Îmi era dor de întocmit o listă de recomandări, anul ăsta chiar mi-am propus să nu mai neglijez această rubrică și să mă țin de ea așa cum o făceam odinioară. Să-ncepem!

    În 1822, Balzac a publicat, sub pseudonim, Jean Louis, unul dintre primele sale romane. Opera urmărește povestea lui Jean Louis, fiu de cărbunar, aflat într-o luptă zbuciumată pentru păstrarea marii sale iubiri, Fanchette-o copilă găsită în pădure și crescută într-un stil de viață modest, ce se dovedește a fi mai întâi  fiica pierdută a unui avut procuror parizian, iar apoi cea a unchiului unuia dintre bărbații care o curtează. Povestea este intens condimentată de capcanele puse la tot pasul de vicleanul Courottin, un individ cu o situație financiară modestă însă pregătit oricând să parvină pentru a-și atinge scopurile. Mai multe nu vă spun, vă las să căutați lucrarea de tinerețe a lui Balzac prin biblioteci, căci nu cred că se găsește prin librării, însă vă garantez că răsturnările de situație sunt la ele acasă pe tot parcursul acțiunii și chiar dacă narațiunea se întinde pe 500+ pagini e imposibil să vă plictisiți.
   În tinerețe, Balzac scria foarte deschis, adesea făcea paranteze pentru a se adresa direct cititorului pe care-l păstra tot timpul aproape, ba chiar îi explica adesea anumite chestiuni, dorind parcă să fie sigur că se înțelege ceea ce vrea să exprime.  Și în Jean-Louis veți întâlni această deschidere prietenoasă către cititor. Incredibil a fost și va rămâne geniul balzacian și recomandarea mea e de prisos în condițiile manifestării unui astfel de talent.

  Am văzut acum câteva săptămâni pelicula 12 ani de sclavie. Am tot urmărit de atunci reacțiile de pe Facebook, de pe IMDB. Mulți au atacat plauzabilitatea acțiunii, însă vă spun sincer că prea puțin mă interesează dacă povestea a fost sau nu una reală. Mie mi-au plăcut mult personajele, interpretările, decorul, muzica. Ficțiune sau nu, pe mine nu m-a plictisit, ba chiar m-a ținut în priză până la final. Motiv pentru care trec filmul pe lista de recomanări.

   Trec apoi la un alt film controversat: Lupul de pe Wall Street. Ba că e bun, ba că e varză, ba că nu mai sunt locuri la cinema, ba că unii mai degrabă s-ar fi uitat la știri decât să-și piardă timpul cu el. Eu una l-am găsit interesant pe de o parte și umilitor pe de cealaltă. Interesant datorită poveștii prezentate și anumitor interpretări. Umilitor din ce cauză? Nu-i neapărat vina exclusivă a Lupului, însă dacă ați urmărit producțiile marca Hollywood din 2012-2013, nu v-a sâcâit puțin această prezentare lejeră a  americanului bogat care se droghează? Știu că Scorsese n-a vrut să facă un film pentru copii, dar mi se pare că a întins coarda cu  acest „ne drogăm toată ziua, mergem la curve și lăsăm nevasta acasă, arătăm în detaliu ce facem la curve, ce noi artificii au mai apărut în domeniu, poate-poate le vor încerca 90% din adolescenții care vor vedea filmul, că doar, nu-i așa, n-ai nici pe naiba după ce te îndopi cu droguri, nu se vede cât  de fresh, concentrat și plin de idei este Leonardo după ce prizează?”.
   Eu zic să vă uitați la el, măcar din curiozitate, dar nu țineți copii aproape. Spun doar atât: filmul e ok, digerabil pentru cei săriți de o anumită vârstă, însă catastrofal pentru cei foarte tineri care numai cu gândul la șmecheriile de la bursă nu vor sta.

  Ultima recomandare din luna aceasta este albumul din 2013 al Buikăi: La noche mas larga, gratuit pentru tot omul pe Youtube. Emoționant, relaxant, perfect pentru serile astea reci. Piesa mea favorită de pe album, undeva mai jos.