Nu-s doar lemn



   Campania celor de la Afaceri Lemn s-a potrivit la fix cu perioada în care ne aflăm. Mâine debutează luna decembrie și o să se dea oficial startul nebuniei de Crăciun. Colinde, cadouri, decorațiuni strălucioare și...piețe pline ochi cu brazi. De la puieți până la ditamai brazii, potriviți numai pentru un living imens.
    Spre deosebire de alte luni din an, în decembrie, are loc un fenomen supranatural atunci când vine vorba de jaful din pădurile de brădet, căci se taie și pentru alimentarea piețelor de brazi și pentru cea a anumitor firme care se ocupă cu fabricarea mobilei.
   Mai țineți minte când v-am povestit de bradul adus în apropierea Crăciunului, de tatăl unei prietene? Cel foarte înalt pe care l-am așezat pe de-a curmezișul pe hol? Ei, bine, bradul ăla a fost furat. Neintenționat, dar hai să vă povestesc mai bine cum a decurs toată povestea.

   S-a dus nea Cornel la pădure. Avea și el, așa cum are și tata și mai toți localnicii, un petec de pădure. La fel ca tata și ca restul localnicilor, nea Cornel habar n-avea care era petecul lui de pădure. Știa doar zona în care se afla și-și amintea vag că în copilărie erau brazi puzderie pe-acolo.
   -De ce să mai dați, fetelor, bani pe brad? Sunt brazi în draci la mine-n pădure.
   -Lasă, nea Cornele, încercam noi să-l scutim de efort și de porția de laudă după aducerea pomului. Ne ducem în ajun, luăm cu 15 lei ditamai bradul.
   -Măi fetelor, dacă eu am plăcerea asta, adică să vă fac eu bradul cadou, de ce sunteți încăpățânate? Și-n plus, se duce și moșul să vadă pădurea că și așa nu știe în ce văgăună i-au dat vulturii ăștia de la primărie pământ.

   Și s-a dus nea Cornel la pădure. Cu toporul. Acolo, ne-a zis el, a dat peste doi căruțași. În acțiune, cu drujbele. Pe la noi prin păduri nu puțini au fost cei care și-au dat duhul furând noaptea copaci. Ori au căzut pomii în cădere peste ei, ori s-au speriat caii, pe întuneric, și i-au strivit sub copite. Nea Cornel îi știa pe hoți. Îi știam și noi, îi știa toată lumea.
   -Ce faceți aici, băieți? i-a întrebat el în glumă.
   -Facem și noi un ban, bre nea Cornele, s-ar fi scuzat indivizii.
   -Păi și-așa v-ați găsit voi să-i faceți? Furând brazii la lume? Uite, am venit și eu să tai un brad pentru fete și-am dat peste pădurea mea chelită pe jumătate, îi mustră nea Cornel gândidu-se la prăpăd.
   -Apoi, nea Cornele, pădurea matale e cheală de tot. Au fost ăia de pe Valea Dracului acolo și-au furat tot. Când am ajuns noi, nu mai erau nici crăcuțe pentru coronițe. Aici nu-i la matale!

   Îmi imaginez că atunci nea Cornel a simțit un fior străbătându-i tot corpul și încă-l mai simțea în moment ce ni se destăinuia, căci ochii lui nu stăteau locului o clipă și ba se așeza, ba se ridica de pe scaun.
   -Băieți, nu știu cum faceți, dar eu trebuie să ajung cu bradul la fete! Ia, învățați-l pe moșu' de unde să taie și el un brad nu prea mare, cât să facă cum trebuie pe pomul de Crăciun. Și să-l pot tăia cu cuțitul ăsta, arătă el înspre topor.
   -Lasă, nea Cornele, că te rezolvă băieții. Îți tăiem noi acum un brad numai bun. Ia zi, să fie de la al lui Zdrelea sau de la Marinești?
   Nea Cornel avea mare boală pe Marinești. Nu doar el. Și tata. Și restul localnicilor.
   -De la Marinești! zise el fără să stea pe gânduri.
   Și uite-așa ne-am pomenit cu ditamai copacul, pe care l-am îngrămădit, cum vă spuneam, pe hol.

   La câteva zile după, în timpul unei promenade pe strada principală, iluminată nu doar cu becuri ci și cu instalații și decorațiuni de Crăciun, steluțe și beculețe multicolore, dăm nas în nas cu căruța plină de lemne și, evident, cu cei doi căruțași pe poziții.
   -Ia ziceți, fetili, v-a plăcut brăduțul? se trăgeau cu noi de mânecă de parcă-l furasem cot la cot.
    Mai duceți-vă pustiului le-am urat în gând în timp ce-n realitate le-am răspuns cu niște zâmbete forțate.

   Ăla a fost unul dintre cei doi ani în care am împodobit un brad natural. În anul următor episodului am decorat unul la mine acasă, dar după cetina în care m-am înțepat și mi-am rupt multe perechi de dresuri, m-am reîntors la dragostea dintâi: bradul artificial.

   Am pornit de la ideea bradului de Crăciun, pentru că mi se pare direct legată de industria lemnului. Băieții ăștia care taie chiar ca-n codru reușesc să elimine din calcul zeci de mii de puieți care, cu timpul, ar fi servit industriei de prelucrare. Dacă mai punem la socoteală faptul că se fură inclusi pentru această ramură industrială, nu-i de mirare că suntem bombardați la știri cu atâtea reportaje alarmante despre defrișarea pădurilor.
    Discuția ar fi prea lungă dacă ar fi să o întoarcem pe toate părțile. Se încurajează furtul copacilor în primul rând de către cei care dețin fabrici de prelucrare. Lemnul masiv nu-i deloc ieftin, dar oricum e mai ieftin la hoți decât pe piață. Firmele care produc mobilă din carton, din pal, sunt foarte competitive, iar cei specializați pe lemn masiv sunt nevoiți să ia în calcul valoarea materialelor ce urmează a fi prelucrate.
   Mobila din pal, trebuie să recunoaștem, e cam de tot râsul. Eu am un birou făcut praf și pulbere în câțiva ani. Poate numai pentru cineva foarte grijului cu mobila din casă să fie rentabilă un astfel de tip de mobilier. Dar dacă ești genul care reacționează violent când pică netul ori când probează o haină și vede că nu-i mai vine și se apucă să trântească la uși și să bată cu pumnul în masă, atunci ori e mobilă din lemn masiv ori nu e!


    AfaceriLemn.ro este o bursă de afaceri pentru industria lemnului. Campania lansată de ei s-a dorit a fi, mai presus de partea de publicitate, un semnal pentru stoparea defrișării susținute de către intermediarii din industria lemnului (firme ori doar furnizori pentru anumite firme) dar și pentru promovarea mobilei de calitate. După cum se poate deduce, noi, blogării implicați, nu putem ajuta decât cu potențatea acestui semnal de alarmă prin distribuirea mesajului în mediul online. Greul îl poartă doar cei implicați direct, cei care doresc să formuleze o cerere ori să publice o ofertă direct pe platformă.

   Tot ce pot să spun în încheiere e că pomii nu-s doar lemn. Din cauza asta mă declar împotriva brazilor naturali, tineri, decorați de Sărbători și pentru tăierea responsabilă a celor maturi, folosiți pentru mobilier ori ca lemn de foc. Cei care am copilărit în preajma pădurilor înțelegem mai bine fenomenul, îl simțim pe propria piele și poate că nu oftăm neapărat atunci când auzim că X fură noaptea lemne, dar e imposibil să nu simțim o ușoară ură împotriva lui, gândindu-ne că pesemne a tăiat stejarul pe care ne-am scrijelit numele într-o inimioară, cu briceagul, ori fagul de care am legat o sfoară și ne-am făcut leagăn când eram doar mormoloci.



Comentarii

Anonim a spus…
mda, e trist ce se intampla cu padurile, nu doar in decembrie, ci pe tot parcursul anului..