Amintiri despre toamnă

    Am preluat tag-ul de pe blogul Petite Nounours. Mi-a plăcut foarte tare lista de întrebări și ca să nu mai lungesc vorba trec direct la completarea răspunsurilor!

1. Produsul favorit de buze pentu toamna?

    În toamna asta, nici măcar un balsam hidratant. Doar multă spumă de la cafeaua latte. Eu nu-s băutoare înrăită da cafea, dar în primele săptămâni de toamnă a curs cafea în mine în neștire. Alături de multă spumă pufoasă de lapte.

2. Oja favorita?

sursă: Pinterest

   Un lac de unghii maro închis, aproape negru, de la MUA. Aproape am terminat sticluța, se subînțelege cât de mult mi-a fost pe plac.

3. Coafura favorită?

sursă: Pinterest

   Pentru că mi-am tăiat (din nou) un breton pe care nu-l mai suport și pe care-l aștept cu nerăbdare să crească la loc, îmi port părul din față prins ca în imaginea de mai sus. Nu e tocmai coafura favorită pentru vremea de afară, căci îmi e dor de un breton lung care să se ciufulească în bătăile vântului, dar o să mă pot bucura de el la iarnă :).

4. Candela favorită de toamnă?

sursă: Pinterest

  Glade cu aromă de portocale și scoțișoară (dacă-mi amintesc exact despre ce condiment era vorba). Parfumul său este foarte intens, aproape sufocant, dulceag și mie îmi amintește de jeleurile aproape lichide, la punguță, pe care le mâncam în copilărie.

5. Eșarfa/accesoriul favorit de toamna?

   Deși îmi plac eșarfele cum vin/ arată, nu suport să le port. Aceeași problemă o am și cu puloverele ori bluzele cu guler înalt. Simt că mă sufoc atunci când le iau pe mine și adesea am senzația că nici nu-mi pot mișca gâtul din cauza lor. Așa că aleg drept accesoriu favorit pentru toamnă acest colier cu fluturi, căruia neapărat trebuie să-i găsesc o pereche de cercei cu care să-l asortez.

6. Casa bantuita, carusel bantuit sau labirint bantuit?

sursă: Pinterest

   Cu siguranță aș alege casa. Prin carusel ori labirint sigur m-aș dezorienta și aș începe să-mi imaginez fel și fel de scenarii. De mic copil am fost atrasă de supranatural, de ezoterism. Castelul Iuliei Hașdeu a fost primul loc considerat a fi bântuit pe care l-am vizitat, când aveam 8-9 ani. Au urmat apoi ani de împrumuturi de la bibliotecă a enciclopediilor și cărților legate de misticism și chiar aveam și un carnețel în care țineam ascuns secretul unui cod inventat de mine. Mai mult ca sigur și serialul Farmece a avut ceva de spus în această privință, căci la vremea respectivă era, pentru mine, un soi de eveniment al săptămânii.

7. Filmul favorit de Halloween?

  Halloween Resurrection cu siguranță! Ce-ar fi Halloweenul fără Michael Myers și câteva atacuri de panică? În trecut, când eram ceva mai vitează, mă uitam la filme cu Myers, Krueger, Jason în toiul nopții, uneori și de una singură. Între timp mi-am cam pierdut din curaj.
   Apropo, nu vă era dor de Freddy Krueger? :D

8. Dulciurile pe care le mananci de Halloween?

  N-am o obsesie cu Halloweenul, dar toamna sunt setată pe plăcinte. Sunt favoritele mele, alături de băuturile dulci, calde.

9. Cum te imbraci de Halloween?

   Anul trecut n-am purtat nimic spectaculos, cu excepția unei fuste cu dovlecei imprimați. Anul ăsta aș vrea să-i petrec în niște blugi boyfriend, care momentan nu vin chiar boyfriend, așa că trebuie să mai slăbesc. Iar dac-ar fi să mă costumez, sigur m-aș face leopard. Roarrrr!

10. Ce iti place cel mai mult la toamna?

   Oh, câte lucruri nu-mi plac la ea!
   Să începem cu temperaturile astea numai bune pentru alergat prin vânt, ploaie, iar apoi leșinat într-o cafenea. Și, evident, ideale pentru somn.
   Apoi, faptul că acum poți să mănânci orice lucru fierbinte fără să ai impresia că iei foc, cum se întâmplă adesea pe timp de vară. De exemplu, să aștepți 10 minute să ți se răcească supa. Nu, fraților, acum cu cât o mănânci mai caldă cu atât e mai bună. Ba chiar accepți să te și frigă, așa, pentru o extra-senzație!
   Se întâmplă toamna ceva horror, dar care are farmecul său. Te duci să-ți iei un pulover pufos, umpli cu el ditamai sacoșa, lovești cu ea 3 inși numai la urcarea în autobuz. Până la destinație deja ai nimicit o duzină! Nu mai e ca vara când poți să bagi până și în geantă o bluză ori o rochie, dar e destul de fermecător și acest mod de a face cumpărături.
   Și-apoi, nu vi se pare că toamna pisicile și păsările devin mai pufoase, mai grase, ca și cum s-ar înfiora puțin de la frig? Eu găsesc nemaipomenit acest lucru. E ca și cum și-ar trage peste ele hăinuțe ceva mai groase, care le vin de minune.
   Și-mi mai place toamna pentru că am amintiri frumoase legate de ea. Îmi amintesc de o zi de octombrie petrecută în ploaie cu prietena mea cea mai bună pentru a păzi o cutie în care se strângeau donații pentru niște sate lovite de inundații. Ah, și nu doar că ploaia era extrem de rece dar de dimineața până seara dacă s-au strâns 20 de lei în cutie. La un moment dat am vrut să spargem cutia și să ne luăm ceva cald de băut. Dar, pe la orele 5-6 au venit niște prieteni la noi, ne-au adus pizza, ceai și haine uscate. Ne-am întors acasă terminate, în haine largi de băieți.
   Și tot într-o zi de noiembrie, într-un oraș, în parc, am întâlnit o femeie cu o vacă pe care o păștea pe locul în care tatăl unei colege se pregătea să ridice un bar. Nu ne-am dus să ne luăm de ea, ci mai mult ca s-o întrebăm de vacă, pe unde o ține. Ne-a povestit despre nepoata ei care tocmai intrase la Academia de Poliție, îmi amintesc fiecare detaliu, până și faptul că nepoata era supărată foc că nu-și mai putea purta părul despletit. O chema Nicoleta, dar i se spunea Nico iar vremea de afară era nasoală tare, cam așa cum a fost și azi.
  Iar lista de amintiri poate continua, dar mă opresc aici și vă invit să preluați tagul și să-l completați, fie și în sinea voastră!

  Nu pot să nu mă leg de șina de tren.
  Cândva demult, într-o altă toamnă, cu prietena din ploaie, am zis să mergem pe jos o stație de tren, că-l prindem noi lejer la următoarea oprire. Era pe vremea când la noi în zonă trenurile erau supraaglomerate, căci în prezent nu mai circulă niciunul. Și am mers noi liniștite, când auzim U-uu! U-uu! Eram și pe tocuri (nu mari, dar aveam) și cu geci grose pe noi. Să fi văzut sprint după ce ne-am dumirit noi că vine trenul. Strada pe care fugeam noi era paralelă cu șina, așa că am așteptat să găsim un loc fără pomi ca să facem semn călătorilor să vorbească cu vreun naș să țină trenul pe loc. Și chiar ne-au așteptat, ba chiar unii ne-au și felicitat, ca pe niște eroine. Cu ultima suflare ne-am urcat în tren. Mai degrabă, ne-am aruncat în tren și imediat ne-am dat jos gecile de pe noi. Până la destinația finală n-a mai durat mult, căci am coborât la următoarea stație, așa că n-am apucat nici să ne tragem sufletele și până seara târziu am râs pe subiectul ăsta. Și azi un vecin îmi mai amintește uneori de cele întâmplate, căci eram colegi de navetă, însă asta n-a fost nimic în comparație cu întorsul pe jos dintr-o primăvară, în care-am reușit uimitoarea performanță de a parcurge 3 km în 2 ore și de a ne pune și unghii false la 1 leu din mers. Și cercel albastru în nas, cu magnet, magnet tras apoi pe nări. Dar despre asta vă voi povesti cu altă ocazie, căci sunt multe de spus...