Citeam interviul unei costumiere din paginile unui almanah din anii 80. Respectiva se ocupa cu păstrarea hainelor menite să asigure ținutele actorilor de la Teatrul Național, într-o perioadă în care piesele de teatru contemporan erau în mare vogă. Excelent a încadrat oamenii în două categorii, din punct de vedere vestimentar:
-cei care urmează stilul clasic, indiferent de genul preferat. Se înscriu aici iubitoarele de croieli simple, de culori potolite, dar și amatorii de haine sport ce preferă treningurile, adidașii clasici.
-extravaganții. Aici mi-a plăcut cum a făcut caracterizarea: nu-s niște ciudați, sunt doar cei care urmează tendințele. Așadar, extravagantul e cel în tendințe, nu-i un extraterestru vestimentar. Cum tendințele se schimbă de la un sezon la altul, adevărații extravaganți pot fi numărați pe degete. Ei n-au nevoie de teancuri de bancnote, de regulă au un simț dobândit pentru modă ce nu ține cont de finanțe, ci de educație, stil de viață, anturaj.
În zilele noastre mai există și câteva excepții, cum ar fi falșii hipsteri, spre exemplu, care-și trag o pereche de ochelari ce-i imită pe cei de vedere, o pereche de jeanși slim și niște scarpeți mai aiuriți și hocus-pocus fac pe nonconformiștii. Dacă trageți cu ochiul la hipsterii din afară vedeți clar o diferență de clasă între ei și ăștia autohtoni. În primul rând pentru ei second hand-urile sunt literă de lege, că doar purtând haine pe care nu le mai vezi la nimeni poți fi diferit (destul de limpede, nu?). Apoi, mulți dintre ei sunt pasionați de literatură, muzică cu dichis...pe când la noi falsul hipster se preface c-ascultă pe unul mai anonim ori, mai grav, și-o dă în petec prin cluburile cu muzică de duzină, plângându-se ca o muiere, pe-un ton sclifosit Frate, ce-i muzica asta de cacao!. Falsul hipster autohton este varianta tunată a cocalarului de altădată. Observați, probabil, că trăim în vremuri vitrege pentru cocalari, numărul lor s-a diminuat îngrijorător și mulți dintre ei s-au preschimbat în tipi cu haine pe trend. Păcat că haina pe trend n-a venit și c-un teanc de cărți bune la pachet...
La măiestrele concluzii de mai sus am ajuns după ce am văzut că melodia Thrift Shop e pe locul 4 în topul de la Kiss FM. Cu siguranță a ajuns acolo grație ritmului bumți-bumți ( Un hipster până-n măduva oaselor n-ar asculta niciodată Kiss FM și implicit n-ar vota! Vorbim despre hipsteri pentru că Thrift Shop e imnul hipsterilor, pentru cei ce nu-s încă la curent cu acest...curent) și pun pariu că peste jumătate dintre cei ce au ascultat-o n-au călcat în veci într-un sh. Mai mult, bag mâna-n foc că acea jumătate n-ar intra nici arsă cu fierul încins într-un sh. Măresc miza, jumătatea aia sigur dă ochii peste cap ori se ține de nas când trece pe lângă un sh. Și ca să fiu puțin fără obraz, sunt la fel de convinsă că mai tot poporul din club nu știe ce-i ăla trift shop! Parcă-l văd dând din cap, strigând : Ce marfă-i piesa asta! I-auzi, zice This is fucking awesome. Șmercheră tare! Oh, și-mi place tare treaba aia cu I'm gonna spend some cash. Auzi, co*ie, fix cum facem noi acum. Deci, e prea șmecheră piesa asta, băi! Dăăă, logic că e prea șmecheră pentru un înțolit din mall din cap până-n picioare...
A existat și există în România o teamă a tinerilor față de sh-uri. Mai ceva decât deschiderea unui subiect legat de sexul neprotejat. Pentru mulți sh-urile sunt ca teatrele, bibiotecile, bisericile adventiste și alte lucruri pe care deși mulți le ignoră, nu înseamnă că nu există.
Eu merge destul de des în astfel de magazine, știu ce fel de oameni se perindă pe-acolo și-aș îndrăzni să-i împart în:
-oameni săraci: îi recunoști ușor, chiar dacă aparent nu par a fi foarte amărâți. Ei sunt, de regulă, cei care se uită mai întâi la preț și apoi la haină. Această categorie vânează zilele cu reduceri maxime (gen: orice produs la 2 lei). Ei vin în prima zi, când se primește marfa, doar în recunoaștere. Nu-i privesc ca pe-un potențial pericol. De obicei ei intră și nu iau nimic ce-ar fi putut să-mi placă mie, ci doar frunzăresc prin haine ori le ascund pe cele pe are au pus ochii prin spatele rafturilor;
-oameni bogați: pe ăștia îi recunoști după mașinile cu care vin. Mulți dintre ei sunt doctori, avocați, oameni bine, într-un sfârșit. Nici de ei nu mi-e prea frică, căci cumpără cămăși ori haine elegante (și-aici mă refer la cele cu adevărat elegante, nu la rochițele de dantelă pe care noi, fetele, le numim simandicos ca fiind elegante);
-bișnițari: ei cumpără de la sh o haină cu 10 lei și o vând cu 50-100 ălora de le e rușine să intre într-un trift store. De ăștia mi-e frică, căci au buget mare și cumpără cam tot ce li se pare de bună calitate. Majoritatea sunt țigani și-i felicit că au suficientă minte încât să facă un ban pe seama fandosiților;
-tinerii pasionați de haine „altfel”: printre ei mă număr și eu și-s amatoare maximă de sh-uri. Prin viața mea s-au perindat haine din mall, haine aparținând unor branduri celebre (nu multe, dar au fost), haine din piață, haine din magazine considerate foarte fancy (ciudat, există și astfel de locații!), dar cu cele din sh am o relație aparte;
-frecătorii de mentă: ăștia vin ca să piardă timpul printre haine. De regulă se împrietenesc cu vânzătoarele și vin să-și mănânce covrigii ori înghețata la casă, încurcându-te ca niște scaieți atunci când încerci să-ți așezi și tu hainele în sacoșă. Ei nu prezintă niciun factor de risc, dar sunt incomozi ca și prezență. Uneori se uită la ce-ți cumperi și exclamă Ce frumoasăăă e! Noroc pe tine c-ai găsit-o! Partea proastă e că-i necesar să le răspunzi frumos și chiar să le zâmbești. Nu de alta, dar cu un frecător de mentă dintr-un sh te vei întâlni mai des decât cu popa. El va fi în mod constant prezent în magazin și trebuie să-l accepți în viața ta de cumpărător, la pachet cu hainele pe care ți le cumperi! Cam nasol!
Ar mai fi apoi o împărțire a celor care se îmbracă de la sh și care:
-arată absolut normal: n-ai reuși să spui exact de unde-și cumpără hainele;
-arată ca și cum s-ar fi îmbrăcat din mall: intră aici vânătorii de haine Mango, Zara și de bașcheți Converse. Ăștia, prima oară când intră-n magazin sunt călare cu ochii pe etichete Băi, hai că asta e de la Esprit. O iau și dacă nu intră pe mine, că uite scrie colea, pe mânecă, Esprit;
-arată bătrânicios: sunt mulți care se simt ok purtând haine cu aspect vintage. Ei aleg costume maro ori fuste până la jumătatea gambei, pălării oldies și genți clasice;
-arată ca după război: mai exact, amatorii look-ului trashy, care prinde la noi mai ales prin licee. Sunt convinsă că peste 5-6 ani se va ridica din licee, pe lângă o cavalerie de analfabeți și o trupă zdravănă de tineri superbi (ca stil vestimentar, dar mai ales ca mentalitate);
-copiază combinațiile celebre și le reinventează cu bani puțini. Aici mă înscriu, din nou, și eu, cu toate că uneori mai pășesc și în categoria de mai sus (în momentele mele ceva mai emo).
Recunosc că-s genul de persoană care pune mare preț pe haine. Asta nu înseamnă că mă-nchin când aud de-o geantă Fendi, ci că sunt invidioasă pe cei care se îmbracă bine. Eu măcar sunt sinceră și-o spun, nu mă ascund după deget și nu mă fac că plouă în timp ce trag cu ochiul pe furiș la ținuta nuștiucui. Niciodată n-o să mă uit cu invidie la o femeie într-o rochie prea scurtă, pe tocuri de 15 cm cu excepția cazului în care arată ca o divă la corp (și-aici mă refer la Monica Belluci, Mădălina Ghenea, Nadia Comăneci,etc. nu la cine știe ce prăpădită numită ca fiind o frumusețe rară de niște cotidiene patetice). Niciodată n-o să mă uit cu invidie la o persoană ce se-mbracă cu haine clasice. Cel mult voi nutri un oarecare respect, dacă respectiva emană și ceva istețime prin pori. Nu neg că-s femei ori bărbați foarte deștepți care preferă să se piardă în anonimat purtând haine banale. Genul ăsta de oameni e foarte rar și e greu să descoperi un om genial, căci se camuflează perfect în mase. Geniile se tem de reacția celorlalți, sunt prea sensibile, nu se expun nici măcar în momentele lor de destrăbălare spirituală. Sunt atât de plăpânde încât dacă printre cei ce bântuie pe bloguri se regăsește vreunul, sper să nu se simtă jignit, căci niciodată n-aș atenta la imaginea unui om genial. Mai presus de oamenii bine îmbrăcați invidiez oamenii foarte inteligenți. Ei se joacă cu tine-n mintea lor, te umilesc prin puterea de a cântări și vedea lucrurile. Pur și simplu devii un neica nimeni în fața unui om extrem de inteligent! Imaginați-vă o luptă cu el ca pe-un soi de dat cu capul într-un zid de oțel: dai ca prostul cu capul până ți-l crăpi, căci nu va fi chip să răzbați dincolo de zid. Geniul e un soi de nebun, un soi mai frumos.
Revenim la gândurile vesele, mă întorc la sindromul urâcioșilor de sh-uri, sau la haterii de sh-uri, ca să-i gâdil urechile lui Adrian Țuțu (aviz fanelor, dacă aveți mai mult de 1,65m s-ar putea să fie nevoie să vă reorientați. Ori îl acceptați așa cum este, că-i băiat frumușel, n-am ce să comentez, deși pentru mine el nu există decât ca pui al showbizu-ului, nu ca și personaj al scenei muzicală). Concluzia finală, așadar, e că nu prea ai leac împotriva acestui sindrom. Dacă, prin minune, un astfel de încrâncenat și-ar călca pe inimă să intre într-un sh, fie:
-va sta cu ochii-n patru ca să fie sigur că nu-l vede nimeni;
-va răscoli 3 minute printre rafturi, întrebându-se de ce-i așa îmbulzeală, unde-s cabinele de probă, unde-s angajații care stau după tine să le umpli brațele cu haine?
-nu va lua nimic și fix când v-a ieși din magazin (după ce-a mai dat o ocheadă să fie sigur că nu-l vede nimeni ieșind dintr-un sh) își postează pe wall: thrift shop tour de rămân toți cunoscuții lui mască imaginându-și ce mama naibii mai e și ăsta trift shop, ce ultimul răcnet de butic o mai fi, cu toții oftincându-se că n-au fost și ei. Poate se găsește vreun curajos, și el în tendințe, care să se bage ca mocofanu-n seamă și să-i lase un comentariu sec, cu timp verbal scris aiurea: fost și eu. Că dacă te-ai revoluționat vestimentar ar cam fi cazul să revoluționezi și limba română!
Închei sec, spunând că cele mai frumoase haine ale mele sunt de la sh. Când ies pe stradă lumea îmi scaneză hainele. Mulți sigur nici n-ajung să se dumirească până termin de trecut pe lângă ei dacă-s bărbat ori femeie, om sau maimuță, fiind prea ocupați cu scanarea. Îmi plac hainele ce spun ceva, chiar dacă acel ceva e o idioțenie ori ceva ilar. Nu-mi plac accesoriile extravagante, mă opresc numai la haine. Uneori mă-ncurc în combinații și multe nu-mi reușesc așa cum îmi imaginez în sinea mea. Mă consolez cu faptul că mulți n-ar ieși nici în ruptul capului îmbrăcați astfel pe stradă. Treaba e că eu aș putea oricând să mă port ca ei, și-n același timp aș putea să ies pe ușă și c-o pungă de Chio lipită de bluză. Mulți vor râde, dar vor fi și alții care vor spune: Mă, fata asta, mereu se poartă așa, mai ciudat. Trebuie să fie o nouă modă, ceva!
În fotografia de mai sus, aveți câteva haine din sh-uri pe care le port pe timp de vară. Toate-s de la firme celebre, nu dau nume, nu asta contează. Contează c-am dat pe toate...să zic, 30 de lei, dintr-o ocheadă, deși e posibil să fi umflat puțin prețul. Mai contează și faptul că am multe haine gaițe în șifonier care strigă : Hei, eu am făcut 80 de dolari, cum te poți uita la o boarfă de 2 lei mai frumos decât la mine. Și mai contează că-n România sunt mulți oameni ieftini care se-mbracă scump și asta ne face un popor cam aiurea.
Probabil postarea mea a fost lungă și plictisitoare, dar măcar s-a bazat pe experiență. Tot văd pe bloguri (nu mă refer la cele de beauty, ci la cele „personale”, de tip jurnal) niște catalogări răsfirate, scrise la normă precum articolele din Cosmopolitan. Un om greu ar zice: scrie numai din experiență, chiar dacă-i vorba despre varza pe care ai tocat-o ori despre viața pe care ai salvat-o. Așadar, nu-mi rămâne decât să vă urez să scrieți în continuare despre haine, parfumuri, brioșe cu zmeură, laptopuri, răsaduri de roșii, cărți, localuri. Important e să transmiteți ceva util, nu să vă citească o mie de perechi de ochi în fiecare zi. Cuvintele mari sunt puține, nu se alege nimeni cu nimic din articole fanteziste, căci filosofii mari se nasc rar și mai mult ca sigur nu-i niciunul printre noi.
Comentarii
in alta ordine de idei, ai dreptate. exista mult snobism si la fel de multe comori bine ascunse prin sh-uri :)
o saptamana faina sa ai,
Simona
http://din-joaca.blogspot.ro/
Eu nu prea am pe unde merge, nu sunt asa bine aprovizionate si nu le am cu rabdarea nici in magazinele normale, din pacate, dar voi avea grija sa mai intru cand am drum, poate poate gasesc ceva frumos.
Ai mare dreptate in ce ai scris :)
Unele sh-uri sunt la pământ, nu ai ce să găsești în ele și de obicei trebuie să te orientezi după cele ce bagă marfă săptămânal. :)
Avand in vedere ca magazinele sunt pline de haine proaste pe bani multi, ma bucur ca un copil cand prind o haina buna pe bani putini.
Ma plictisesc asa repede de haine incat un produs mai scump merita investitia doar daca ma convinge sa-l port iar si iar.
Te pup, inspiratie fara margini iti doresc! :)
Te pup! :*
Alina
M-a întristat povestirea ta, dar știu că oamenii sunt oricum răutăcioși, caută motiv de râs din orice și au o plăcere din a inventa povești despre x sau y,doar pentru amuzament. Eu n-am primit până acum astfel de remarci, deși sunt convinsă că sunt mulți care le-au păstrat pentru ei și nu mi le-au spus în față...
Alții zic că e ceva legat de igienă, nu se prind că hainele sunt tratate cu dezinfectanți foarte puternici, d-aia au și un miros greu, dulceag. Nu-și amintesc de scandalul lenjeriei pătate de sânge din mall-uri și-l clasifică drept un caz aparte. Dar nu-i deloc singular, hainele noi, din magazine sunt și ele probate de zeci de persoane. Multe sunt murdare de fond de ten, de transpirație...La fel de bine te poți trezi cu o boală de piele și cumpărând un articol nou. Nu știu de ce se exagerează în continuare pe subiectul ăsta!
Pentru mine conteaza sa ma simt bine in pielea mea, fac si experiente, iar daca repet figura inseamna ca clar mi-a plcut. Nu ma feresc sa port haine ieftine, sh, sa schimb modul de folosire initial, fac tot ce vreau si ce imi place.
Uneori ma las condusa de "daca nu o sa fiu privita bine" si asta se intampla cand nu sunt sigura pe mine.
Imi place stilul si ochiul tau format, mi se intampla sa trec peste niste lucruri si sa nu le vad potentialul.
xo
Am vrut atunci sa-i raspund dar la cat de tampit e nu ar fi inteles oricum...
Eu cumpar cu mandrie din sh si se mai trezeste cate unul sa ma intrebe de nu mi-e rusine ca totusi sunt nevasta de medic. Replica mea: Sa-l vedeti pe Domnul Dr cu cata pasiune scormoneste printre haine sh, eu sunt mic copil pe langa el!
Sa vezi cum isi dau ochii peste cap si nu mai zic nimic! :D
Si stii ce mi-e mila de unii ca abia reusesc sa faca rost de bani pt mancare dar se chinuie sa aiba haine Zara&co noi ( mama mama cate am eu de la sh :D ) si se mai si mandresc cu asta.
Prostia ii omoara pe multi, nu saracia! Am zis! :)
Hugs my dear si da-i inainte cu articole din astea, tare-mi plac! :)
Sincera sa fiu, si eu am gasit o gramada de hainute frumoase in sh-uri acum cativa ani buni, cand termenul de hipster nici nu exista; nu adoptase nimeni nimic de genul si sunt de acord la faza cu cocalarii rapid tranzitionati; Imi amintesc, am gasit o pereche de sandale din piele de la Mexx, noi noute si multe alte nebunii, multe cu eticheta pe ele. Atmosphere si Bershka, Miss Selfridge si Dorothy Perkins.
Imi trimitea mama din afara hainute de la firmele de mai sus si atunci mi-am dat seama ca e ceva, ceva.
Intram cu oarecare retineri pentru ca oamenii sunt rai dar intr-un sfarsit nu imi pasa, daca gasesti chestii frumoase si aproape noi si ieftine? Nu sunt omul caruia sa ii atarne eticheta de la Zara, imi plac multe hainute de la ei dar le consider overpriced. Eu tai toate etichetele, am o fobie sa ma zgarie/atinga ceva pe piele de la vreo bluza. Ma imbrac cum ma simt eu bine, s nu am sa port verde praz doar pt ca e trendy, nu am sa imi fac un cuib in par doar pentru ca s-a purtat la Milano 2013.
Din pacate in Bucuresti nu prea stiu SH-uri misto, am vazut cateva la Muncii dar nu am avut timp sa trec pe acolo niciodata. Ai vreo sugestie? :D
Ador articolul si te ador si pe tine.
Andra Loredana
Te invidiez pentru sh-uri. Aici sunt multe, proaste si scumpe... Si cand baga marfa e coada de oameni cu adevarat saraci. Eu ma rog sa cumpere marimile mari, sa-mi mai ramana si mie ceva. Dar cand intru nu ma indur sa dau 30 de lei pe o bluza...
Am citit fiecare rand, fiecare cuvintel si mi-a placut la nebunie!
Felicitari!
Superb scris Aurora, am savurat fiecare cuvintel!
Love you!
Tu ai avea ce spune despre sh-uri mai ceva ca mine și deseori ai făcut mențiuni pe blog legate de astfel de cumpărături. Stilul tău e aparte, nu cred că poate cineva să conteste acest lucru.
La început și mie mi-a fost rușine să intru și chiar mă uitam să văd dacă nu cumva mă vede cineva cunoscut.
Nu cunosc magazinele sh din București, dar am văzut că sunt pe google liste cu numele celor mai recomandate. Cunosc doar unul singur la Kogălniceanu, dar are niște prețuri...mai ceva ca-n Zara, căci magazinul e supranumit ca fiind vintage.
Mulțumesc pentru compliment și te rog să nu interpretezi catalogarea drept o insultă din partea mea. Eu nici măcar la porecle nu apelez, nu-mi vine să-i spun unui om altfel decât se numește. Catalogările exacte sunt greu de făcut, mai apelez și eu la cele evidente și n-am intenția să jignesc pe cineva folosindu-le. :)
Din pacate snobismul e la rang de lege in RO si daca nu esti imbracat de firma nu te " incadrezi in peisaj ", desi multi din ei nici nu au dupa ce bea apa...
Brindusa.
Proful meu de sport din generală (momentan șef salvamont, e posibil să-l cunoașteți de la tv) frecventează aceleași sh-uri ca și mine. El vine după clăpari, echipament sportiv, role. Le ia pe te miri ce și le închiriază cu sute de lei pe lună. Mi-a zis că echipamentele de la sh, majoritatea fabricate în Germania sunt mai rezistente decât cele noi, care-n 3-4 ani de folosire intensă devin numai bune de aruncat. În general clăparii, care adesea se sparg, fiind confecționați din materiale slabe calitativ în comparație cu cele folosite odinioară.
Iar apoi, de la sh poți lua și mobilă, veselă, draperii. Dacă s-au uita cineva, de curiozitate, cât costă o draperie nouă 100% din material natural, fără poliester, eventual brodată (care pe la sh costă maxim 20-30 lei) cu siguranță s-ar lua cu mâinile de cap. Și-n fond, care-ar fi treaba la o draperie...că doar nu s-a înfășurat nimeni în ea ca să fie considerată „contaminată”. Multe obiecte din sh nu vin doar din donații, așa cum cred unii, multă mobilă provine de la cei decedați, fără moștenitori, ori executați silit.
Mi s-au marit ochii cat cepele, imi poti spune unde e acest sh in Galati, te rog?
Aproape toate hainele mele sunt cumparate din miniprix ori din sh-uri. Miniprix-ul din Otopeni e magazinul meu preferat, merg de cateva ori pe an si imi cumpar haine si incaltaminte la jumatate din pretul pe care l-as plati in magazinele din mall-uri. Din sh-uri am haine pe care am platit mai nimic si arata foarte bine, unele sunt de la firme cunoscute, altele nu, dar care atrag priviri si primesc complimente din partea cunoscutilor.
N-ar trebui sa ne fie rusine ca frecventam sh-urile, outlet-urile ori magazine mici, de cartier in care gasesti haine pe care s-ar putea sa nu le vezi pe inca vreo cinci fete cand mergi pe strada, asa cum se mai intampla cand iti cumperi din magazine "de renume".
in general iti dau dreptate, asta e concluzia, chiar daca eu n-am niciodata noroc in magazinele second. (chiar am intrat in cateva de curand).
Cunosc pe cineva care a făcut tranziția de la sh la mall(exclusiv). Colega ei de cameră se plângea că a început să economisească la maxim pentru hainele de care era fascinată. Devenise obsedată după consumul de apă caldă, becuri aprinse fără rost, luase măsuri în privința alimentației. Apoi a decis să se angajeze, a renunțat la facultate (era la Litere, unde chiar trebuie să te duci, nu mergea treaba cu job-ul în paralel și examene trecute fără efort) și momentan lucrează fix în magazinul pe care îl prefera, ca vânzătoare. Și era, fără exagerare, o fată inteligentă, cu potențial. Cazul de mai sus e unul ceva mai extrem, dar cred că nu-i unicul.
Imi iau si eu haine din sh,de multe ori am gasit haine noi,cu eticheta pe ele,la un pret foarte mic.Eu nu sunt adepta hainelor "de firma",prefer sa-mi iau ceva no name,dar care sa stea bine pe mine,decat sa imbrac o haina de firma si sa arat ca o caricatura.Mi s-a intamplat sa-mi iau haine din mall,sa le port o data si dupa spalare ori sa se scamoseze,ori sa se largeasca si sa fie de nepurtat si mai dadusem si o groaza de bani pe ele,nu pentru ca aveau eticheta firmei respective ci pentru ca imi dorisem modelul respectiv.Am o bluza pe care mi-am luat-o acum 5 ani dintr-un sh,am purtat-o,am spalat-o de n ori si arata ca noua.Si am dat in jur de 5 lei pe ea :).Cat despre faptul ca hainele de la sh ar fi pline de microbi sau ceva in genu',nu le da voie sa bage marfa in magazin daca nu e dezinfectata.In schimb,mi-a spus cineva care lucreaza in domeniu,ca daca am stii noi prin cate maini trec bluzele/tricourile s.a inainte sa ajunga sa fie ambalate,nici macar nu le-am proba in magazin (ca sa nu mai vorbesc de cei care le-au probat inaintea noastra).Gata,ma opresc :).
Te pup
Blogerita sus numita ar trebui intai sa inteleaga ,inainte de a scrie articole "fashion",un lucru: colantii nu sunt pantaloni :))
Cat despre tine,Aurora,sunt in acelasi asentiment cu privire la SH :) efectiv le ador,ador chilipirurile la nebunie!!Toata lumea ma intreaba din ce magazine scumpe imi cumpar hainele si efectiv imi place enorm reactia lor la raspunsul meu :)) E drept,imbin haine foarte scumpe impreuna cu haine foarte ieftine(mi se pare cea mai mare smecherie,sa zic asa), rezultatul este unul deosebit si unicat.
In concluzie,mi-a facut placere sa-ti citesc articolul,sorbind din cafea,(daca ar fi fost sa scriu eu un articol pe aceasta tema,exact asa l-as fi scris!) si ma bucur ca mai sunt si oameni ca si tine,mai mult de atat,oameni care isi exprima parerea :)
te pup si te salut!
Daca ar fi sa ajung intr-unul cred ca m-as uita in primul rand dupa haine elegante, de calitate, pe care imi e greu sa dau o caruta de bani si de care chiar am nevoie (camasi, costume si alte piese de purtat la munca).
E drept ca aproape toate tinutele mele sunt din Zara si Mango, nu o fac din snobism ci pentru ca ma identific cu stilul lor. Eu port foarte multe rochite si fustite, iar acolo gasesc deseori ce imi place. In liceu mi-am cumparat si eu cateva articole de la branduri celebre din sh-uri pentru ca nu imi permiteam respectivele produse noi, acum Esprit (ca sa dau un exemplu) nu mai imi place defel.
Nu sunt anihilata dupa o marca anume. Recunosc, imi plac mult colectile unor designeri si mi-ar place sa imi permit tinutele lor, dar in general cumpar ce imi place, de oriunde o fi. Cel mai des se intampla sa gasesc tinutele pe gustul meu si sa le iau fara a-mi pasa de magazin, ca e H&M, Zara, Mango sau un butic de care aud prima oara conteaza mai putin.
Felicitari! :*
Nu mai locuiesc în București de ani. Mergeam undeva peste drum de Cișmigiu, era un magazin tip hală. Și-mi mai plăcea un loc din piața M. Kogălniceanu, dar între timp a devenit magazin „vintage”, iar prețurile au crescut foarte mult.
Trimiteți un comentariu