Cadoul verde al grădinărelului

 
   Nu demult se născuse un grădinărel în mine. În primii ani de viață nu a înțeles de ce primăvara se arau grădinile. Era ceva ce nu-i convenea atunci când privea plugurile zimțate cum brăzdează pământul cu păr de iarbă deja răsărit. Ședea clipe întregi uitând-se la peticele verzi cum se pierd în urma copitelor cailor.
  De unde atâta amar în sufletul firavului grădinărel? Se cuvine să explic obiceiul său de-a aduna la fiecare început de primăvară resturile legumelor cultivate și culese în anul trecut. Într-o găletușă fără de toartă strângea câțiva pui de cartofi, mărgeane sidefate uitate în păstăile de fasole, un măr mic degerat pe jumătate, două-trei fire de mărar nou-născute, un biet usturoi cu frunzișul îngălbenit. Toate aceste comori reveneau jucăriilor, ce interpretau, în mintea grădinărelului, roluri cât se poate de pitorești. De pildă, ursulețul bej din scai, cu nas roz, crăpat cu ciocanul într-o răfuială, era vânzătorul din piață, precupețul  cu tarabe din cutii de chibrituri ce primea la schimb bani făcuți din capacele sticlelor de bere. La el se strângeau toate legumele culese de grădinărel, ce juca la vremea respectivă rolul de furnizor, fără șă fie conștient de însemnătatea cuvântului.
   Când a crescut de-a binelea, a pricepul rolul aratului, sănătatea și prosperitatea din spatele actului crud de rănire a pielii pământului. În spatele plugului nu mai zărea șuvoaiele imaginare de sânge al naturii, ci viața nouă, răstălmăcită, răsplămădită, îmbobocind în rumegușul ciocolatiu de pământ.
   A sădit apoi mlădițe de zmeur, coacăzi, peri turcești, puzderie de flori anuale. A căutat cu ochii, zi după zi, primii muguri ai cireșilor altoiți, primul strat de rochițe ale salatelor și aplombul huceagului de leuștean.

          Concomitent creșteau tulpini-alegorii din soluri,
          batic de pătrunjel a răsărit de-un verde crud în stoluri,
          trei păpădii s-au furișat pe brazdele de ceapă,
          spanacul se ivi pe-un petic însiropat cu apă.
          Câțiva lăstari de-alun râdeau pe burți la colțuri
          privind pruncii de prun cum suie din molozuri.
          Bătrânul vișin mut ningea tăcut din flori
          tot presărând petale brazdelor la subsori.
          Grădinărelul nostru pășea calm pe potecă
          ascultând gama vieții din verdea fonotecă,
          din priviri mângâia caisu-abia crescut
          răzbind la rang de prinț în proaspătul ținut.

   De-ar fi să-i fac cadou o carte, n-aș sta prea mult timp pe gânduri și m-aș avânta înspre un raft cu materiale suport pentru grădinărit. Nu-i loc de beletristică în viața sa, căci are camarazi de suflu cu astfel de preeocupări. Când trupului lui prelung iese din mine, se-ndreaptă mai întâi în tarlaua tânără de coacăzi roșii. E slăbiciunea lui să vegheze asupra tufelor abia scăpate de pleșuvie, împodobite cu frunze cârlionțate și ciucuri verzi de flori cu miros amărui. Privește atent cum petalele vernil se strâng toate laolaltă, născând din îmbrățișarea lor cumsecade boabe perfect rotunde, din care țâșnesc mustăți mici, uscate. În târziul primăverii, boabele toate pocnesc de-un roșu proaspăt, străveziu, ce lasă să se întrezărească, în bătăile soarelui, un ghemotoc ireal de sâmburi.
  Din paginile Cărții Grădinarului se vor ridica mirosuri dulci și acrișoare deopotrivă, născând din înălțarea lor un aer nou peste grădină.

Notă: Grădinărel nu este un termen din DEX. L-am folosit doar cu scop literar, drept un diminutiv al termenului grădinar.