marți, 20 noiembrie 2012

Despre nuntă în alte feluri



   Fiecare femeie își dorește ca ziua nunții sale să fie cât ma aparte, cât mai plină de fast și de strălucire, cu oaspeți mulți stânși laolaltă într-o locație luxuriantă, care să flateze prin decorațiunile și meniurile îmbietoare.
Dar nunta mea nu se va încadra niciodată în tiparul tradițional românesc și nici n-aș concepe să mă abat măcar pentru o clipă de la schița nunții perfecte pe care am creionat-o o singură dată și din care am exclus, cu bună știință: darul de nuntă, pernița, dansul pinguinului,muzică populară, împodobitul brăduțului, etc. Noaptea nunții nu va fi sub nicio formă dedicată petrecerilor nocturne, ci va fi, așa cum consider că este propice, o sărbătorire intimă întrei cei doi parteneri care își unesc drumurile.
Nunta mea va fi, prin definiție una boemă. Va avea loc vara, într-o dimineață călduroasă, pe un câmp, la marginea unui râu. Decorul va fi unul rustic, format din mobilier cioplit rudimentar din lemn și decorațiuni din flori sălbatice. Ghirlande de cioare și mușețel vor garnisi spătarele scaunelor și buchete mici de lalele bătute vor fi așezate în oale de lut, pictate manual de meșteri locali.
Undeva în mijlocul meselor se va afla o mică scenă din lemn pe care a concerta o formație tânără de folk și neapărat un cântăreț la nai va asigura în permanență muzica de fundal. Aș prefera ca membrii bandului să fie îmbrăcați în tunici deschise la culoare și să aibă prinse buchete dicrete de flori în piept. Dacă va exista o voce feminină aș vedea-o îmbrăcată într-o rochie de poveste, lungă, de culoarea cerului și cu o cordeluță de tradafiri pe cap.


  Meniul ar fi variat, bogat în legume și deserturi pe bază de fructe, dar și preparate calde ușoare, în ton cu temperatura de afară. Nu ar lipsi nici tortul mult așteptat, cu formă simplă, dar încărcat de flori pastelate, modelate din pastă colorată de zahăr și nici bezelele cu aromă de zmeură și caise (fructele mele preferate!). Pentru platourile fanteziste realizate din fructe aș apela la serviciile Casei Anke și mi-ar face reală plăcere ca pe fiecare masă să existe un pepene tăiat artistic sub forma unui trandafir înflorit.



   Problema rochiilor de mireasă m-a preocupat încă de pe vremea când organizam nunțile păpușilor mele. Între timp tiparul perfect a fost descoperit în întruparea unei rochii vintage, cu mâneci, cu croială smplă, dar cu broderii prețioase. Culoarea rochiei nu este de un alb pur ci bate spre nuanța untului. Coafura mi-aș dori-o simplă, cu părul lăsat desprins sau împletit lejer sub forma unei cascade. Machiajul la fel de discret, cu accent pus pe evidențierea ochilor. Iar mirele...mirele are libertatea de a se îmbrăca oricum, numai să nu fie din cale-afară de pretențios în apariția sa. Mi-as face o deosebită plăcereca toate invitatele la petrecerea rustică să fie îmbrăcate în alb, iar în picioare să poarte încălțăminte comodă: platforme, cizme din piele întoarsă, sandale cu barete subtiri. Niciodată nu am fost suținătoare ai ideii că numai mireasa trebuie să poarte alb. Deja văd cum prinde contur imaginea unu grup de feline învăluite în țesături albe, asemenea unor nimfe alergând prin căldura și mirosul sălbatical unui câmp.

   Și cum altfel pot păstra vii momentele nunții mele de vis, dacă nu cu ajutorul unui fotograf profesionist, cum ar fi de pildă acest fotograf de nuntă din București, care să imortalizeze cu ajutorul aparaturii și talentului său caracteristic toate detaliile gingașe și deloc pretențioase ale petrecerii din ziua cea mare. Și cum altfel voi păstra în memorie atât răsăritul timid, dar și apusul năvalnic al nunții gândite astfel încât umanul să se contopească cu echilibrul spațiului natural?

   Sunt convinsă de faptul că un fotograf priceput ar reuși să transpună în arta sa până și mirosul specific cadrului fotografiat și în fiecare fotografie făcută poate pune dopotrivă suflet și pricepere, dar și un dram de inovație care să o scoată din anonimat. Aș aduna toate fotografiile într-un fotobook elegant, pe care să îl păstrez cu drag în casă și să îl răsfoiesc peste ani cu nostalgie, alături de copii și mai apoi, alături de nepoți.

  Astfel am povestit despre nuntă, despre decorațiuni și fotografie...fără mult fast și oarecum în alte feluri! Nu pot încheia altfel decât cu câteva versuri splendide din Nunta Zamfirei, o poemă deosebită, care transpune întru totul ideea mea de nuntă feerică:

De cum a dat în fapt de zori
 Veneau cu fete şi feciori
 Trăsnind rădvanele de crai,
 Pe netede poteci de plai:
 La tot rădvanul patru cai,
 Ba patru sori.
                                                                                           (George Coșbuc)


Un comentariu:

  1. Eu iti doresc sa ai nunta exact asa cum o visezi. Si eu sunt printre persoanele care refuza categoric muzica populara, hora in intersectia din fata blocului, chiotele bunicii, bancnota de 500€ din pieptul ginerelui (hahaha am scris 500€ ca sa fie mai impunator). In alta ordine de idei, stii cat shopping as face cu cei 500€ :)))uuuuu....
    Oricum eu nu inteleg o chestie! De ce ar trebui ca eu sa invit pe mama surorii colegului de serviciu al mamei mele (ca e la moda)...ca sa umplem bine sala, sa nu ne facem de ras ca avem doar 50 de persoane. Nu inteleg de ce trebuie sa urle muzica (de calitate super nashpa) in asa fel incat sa nu aud ce-mi spune cel de langa mine. Si dupa nunta sa nu mai pot vorbi vreo saptamana de la cat am urlat sa comunic cu cel de la masa mea. Eu urasc nuntile asa cum se organizeaza la romani. Nu ma duc pentru ca nu imi plac manelele si muzica populara si deja ma agit cand o aud. In toata viata mea ca si adult am fost la 2 nunti (si mai bine nu ma duceam). Eu inca nu mi-am facut nunta religioasa...bine, la mine e mai complicat ca provenim din doua natiuni diferite si e mai greu cu organizarea. Deocamdata am pus doar semnatura la starea civila...acum o luna si jumatate :)) Oricum, stiu clar ceea ce imi doresc in materie de nunta religioasa!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...