miercuri, 5 octombrie 2016

Timpul petrecut acasă nu-i timp pierdut!


   Iubesc timpul liber petrecut acasă, chiar dacă uneori se întâmplă să fie mai încărcat decât cel petrecut alocat muncii. Dacă o oră de lucru mi se pare adeseori infernală şi infinită, una în care mă aflu acasă parcă-i mai scurtă decât o secundă, iar asta fără să pun la socoteală weekendul, atunci când parcă închid ochii vineri seara şi nu apuc să-i deschid bine că s-a şi făcut luni dimineaţa. Drama pe care o trăim încă din anii de şcoală, nu-i aşa?
    Stona m-a provocat să povestesc despre lucrurile pe care le fac acasă, despre micile plăceri de care mă ocup atunci când stau în căminul meu şi am spus da invitaţiei.

    Când primele ore ale zilei mă găsesc acasă, nu apuc bine să scot nasul pe uşă căci şapte capete cu lăbuţe moi mă aşteaptă să le servesc prima masă. Patrupedele îmi plac, sunt prieteni devotaţi şi îmi mulţumesc prin simpla lor prezenţă, dar vin la pachet cu anumite responsabilităţi. Nu iau micul dejun până nu le văd pe toate sătule şi întoarse la jocurile lor. 
    Nu ne nimerim prea des noi, surorile, acasă în acelaşi timp, însă când ne întâlnim ne punem pe construit lucruri mărunte, iar toamna e perioada în care facem case pentru păsărele. Curios lucru că de atâţia ani de când le construim, nicio pasăre a cerului nu s-a bucurat de grăunţele pregătite pentru dânsele, însă noi ne dăm silinţa şi încercăm să le improvizăm căsuţe cât mai atrăgătoare. 
    Dacă avem în program ceva de instalat, reparat sau vopsit, sunt primul voluntar. Ultimele ore libere mi le-am petrecut lăcuind cu spor nişte uşi; seara, la culcare, prietenul meu mă tachina că expir vapori, lucru care nu avea cum să mă surprindă la ce antecedente aveam. De multe ori am încercat să joc rolul meseriaşului bun la toate şi nu puţine au fost nopţile în care am adormit într-un colţ pe o saltea nereuşind să termin la timp experimentul la care supuneam vreo cameră.
   Uneori prind o zi cap-coadă liberă, iar atunci îmi pregătesc articolele pentru blog. Blogul este şi el un soi de căsuţă a mea şi-mi dau interesul să nu-l neglijez. Cel mai bine scriu de acasă, am încercat s-o fac prin cafenele însă nu-i de mine scrisul în public, nu mă prinde. 
    Un tabiet pe care-l am de când port aparat dentar este curăţarea atentă a acestuia şi de câteva ori pe săptămână îmi rezerv cam o jumătate de oră în acest scop. Printr-un periaj simplu reuşesc să îndepărtez greul, însă întreţinerea aparatului a devenit o mică obsesie şi vreau să-l păstrez în cea mai bună condiţie. Iar dacă în urmă cu un an ultimele clipe ale zilei mă prindeau cu vreo mască pe faţă sau încercând nu ştiu ce poţiune miraculoasă, acum manevrez ori duşul bucal sau ori vreun gel special pentru igiena orală.
    Experimentele în bucătărie fac şi ele parte din distracţia de acasă. În sezonul rece pregătesc prăjituri cu blat pentru cei dragi mie. Plăcintele sunt favoritele mele. Vara mă îndeletnicesc mai mult cu deserturi cremoase, preparate în doi timpi şi trei mişcări, însă când vine frigul prefer să petrec cât mai mult timp în preajma cuptorului încins. 
   Fac ordine printre lucruri şi periodic arunc obiectele de care nu mai am nevoie. Nu sunt genul strângător, aş spune chiar că simt o plăcere când arunc din cele adunate sau le ofer altcuiva. Iar asta pentru că se face curăţenie mult mai repede când nu sunt multe mici obiecte în aşteptare să fie şterse de praf sau teancuri de haine pregătite să fie împăturite. Marţi, când se ridică gunoiul, e ziua mea de glorie căci reuşesc să scap de catrafusele care-mi împovărează activităţile de gospodină. 
    Nu toate ceasurile petrecute în sânul căminului sunt petrecute cu mult folos şi sunt weekenduri în care mă abandonez total în braţele unui şezlong în grădină, citind-dormind, dormind-citind... Sau în care uit de mine în faţa laptopului pentru câteva ore căutând informaţii despre o destinaţie de vacanţă, o reţetă nouă sau sfaturi practice. Pe reţelele de socializare intru foarte rar şi regret uneori că am pierdut contactul cu unii prieteni, însă timpul e scurt şi trebuie să mă desfăşor în funcţie de priorităţi.

    O prioritate pentru Stona sunt clienţii săi şi de aceea ne invită pe toţi la Zilele Porţilor Deschise, pe 13, 14 şi 15 octombrie. Compania se ocupă cu prelucrarea şi realizarea obiectelor din piatră, înţelegând perfect necesităţile de care o casă are nevoie pentru a se transforma într-un cămin primitor. Cu ocazia lansării magazinului online, suntem aşteptaţi la sediul său, în apropiere de Piteşti, unde Lorand Soares Szasz ne va povesti despre căi pentru dezvoltarea afacerii. Stona asigură transportul din Bucureşti în oricare dintre cele 3 zile, iar pentru 13 octombrie oferă un drum dus-întors gratuit şi pentru cei din Braşov. Participarea poate fi confirmată aici.


6 comentarii:

  1. sigur ca nu! ne gasim tot timpul cate ceva placut sau mai putin :) de facut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coco, întocmai! Uneori trebuie să facem și activități mai puțin plăcute, dar în folosul casei și al nostru.

      Ștergere
  2. Parca am vzionat un film a carui protagonista esti tu! Si mi-a placut, m-a relaxat! Asa om frumos... asa scris frumos! Intrand sa vad ce zice si ce face Stona, mi-am amintit de lectiile de geografie (sist, granit, travertin - acolo m-au dus cu gandul)! :)

    Te pup cu drag!
    Ilda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Ilda, știi cum se spune: de multe ori viața bate filmul :D !
      Mulțumesc mult! Te pup și te îmbrățișez!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...