luni, 7 iulie 2014

Ritualul unei frumoase femei



   Grădina, frumoasă femeie, se trezise în acea zi de iulie la ora patru și jumătate. Pitită încă într-un văl subțire de întuneric, căută să se dischisească cât mai rapid. Întâlnirea cu soarele avea să fie la fel de prost programată ca-n fiecare dimineață, căci soarele, e lucru știut, nu se trezește niciodată la aceeași oră. Tocmai de aceea grădina, frumoasă femeie, își lua o marjă de 10-15 minute pentru a se trezi înaintea lui, să-și aranjeze puțin trandafirii, crinii, zmeurii, cireșii și toate cele. Ritualul ei de înfrumusețare începea, ca-n orice zi de vară, cu verificarea rouăi. Roua trebuia să fie cât mai multă pentru ca sărutul de dimineață al soarelui să fie cât mai lung. Era rouă suficientă iar grădina râse scurt, dar tare, încât trezi ultimii clopoței ai anului, dosiți bine, la umbră. Așadar, grădina era bine spălată pe față în acea dimineață și soarele o găsi proaspătă. Îi sărută preț de câteva ore obrajii umezi, până ce grădina se îmbujoră.
   Soarele-i spuse atunci că părul ierbii sale e mult prea lung, iar grădina, femeie cochetă și modernă, puse raiderul pentru gazon la lucru. Un prun pitic se urcă pe mașinărie și porni voios să tundă iarba cea pletoasă.
   -Să fie tunsă drept, sau în scări? se interesă prunul.
   Cât mai drept i s-a răspuns din cer, din gura soarelui, iar iarba fu tăiată uniform. Soarelui îi plăcu mult această nouă tunsoare, motiv pentru care lumină și mai puternic deasupra grădinii iar căldura lui scoase din iarba proaspăt tăiată cel mai frumos parfum cu care înmiresmă pielea frumoasei dame vernil, numită grădină.
   Dar soarele se nemulțumi rapid. Îl deranjau petalele trandafirilor decedate peste noapte și împărștiate prin iarba accea perfectă, de care era atât de satisfăcut. Grădina rugă atunci pe unul dintre zmeuri să ia aspiratorul de fruze și să culeagă toate petalele pe jumătate decolorate, pe jumătate încă roz. Nu-i plăcea soarelui de ea cu multe flori în păr și trebuia să-și păstreze părul de iarbă curat, cât mai simplu împodobit.
   -Să punem un rând de pansele de jur împrejurul gazonului, ca o coroniță! dictă soarele. O coroană toată galbenă!
  Grădina, alintată sub razele lui, făcu semn unui dud vârstnic să se ocupe. Cum dudul era bătrân și-avea poftă mare de moțăit, zmeurul liniști grădina că se va ocupa tot el de plantarea panseluțelor. În spatele motocultorului, alt zmeur tinerel, fiul celuilalt, planta răsad crud de pansele galbene. Toți au căzut de acord că-n cel mult câteva săptămâni grădina a avea o coroană nespus de drăguță, iar soarele fu cel care insistă cel mai tare asupra acestui aspect.
   
   Dragostea dintre grădină și soare se altera în fiecare amiază. Soarele, plin de el că-i băiatul răsfățat al verii, sleia cu puterea lui grădina, începând cu ora prănzului. Grădina, femeie slabă, leșina sub forța sa și, cuprinsă de delir, uita să pornească motopompa. Noroc cu zmeurul cel truditor că-i dădea drumul. Și grădina se înviora, ca prinsă iar sub roua dimineții. 
  Pe lângă soare, aliatul dar și dușmanul său drag, frumusețea grădinii era pusă în primejdie de fel și fel de lighioane mici, gândăcei în frac roșu cu batiste negre, păianjeni verzi ce păreau a avea drept mamă însăși tufa de mentă pe care se plimbau, puricei de frunze aurii, lipiți cu piciorușele de grumajii bobocilor de trandafiri, pregătiți, ca bandiții, să îi stranguleze. Și-atunci dudul cel bătrân, cel mai înalt locuitor al grădinii, mânuia greoi pulverizatorul, până ce i se termina bateria. Împrăștia isecticid nu fără milă, dar bătrân fiind, dormea pe el cu aparatul pornit. Soarele strănuta și el de la atât soluție risipită, dar avea îndurare față de pom căruia îi rumenise atâtea copile-dude.

  Grădina, frumoasă femeie, mișca din genele sale numai flori când înserarea părea să vie. Ar fi vărsat și câteva lacrimi din clopoțeii crinilor, dar soarele o liniști, ca de obicei, că se va întoarce în dimineața următoare deși nu o făcea de fiecare dată, fiind de multe ori prins în încăierări cu bande dubioase de nori, ce-l încercuiau și-l lăsau să plece abia după ce soarele turna absolut tot ce-a văzut interesant prin lume. Dacă nu voia să spună, norii nu mai conteneau cu amenințările. Amenințări pe care noi, muritorii, le știm sub numele de tunete și fulgere. Dar despre asta, cu altă ocazie!





   Din surse de încredere știu că mândrul soare nu amăgește doar grădina mea și că are drăguțe și printre grădinile altora. Dacă a voastră nu are tot arsenatul de înfrumusețare pentru a arăta mereu îngrijită, puteți comanda toate aparatele de styling grădinăresc de pe O-mac.ro (click aici). În categoria Promoțiile Săptămânii veți găsi produse la preț redus și vă puteți bucura inclusiv de transport gratuit.

2 comentarii:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...