sâmbătă, 5 iulie 2014

Ora lor perfectă





  Ora lui favorită, din fiecare dimineață, era șapte. Atunci se trezea și își punea la mână ceasul Tissot, ce-l aștepta să se trezească, stând elegant, în cutia sa, pe noptieră. Abia după ce ajungea ceasul pe încheietura mânii, ziua lui putea să înceapă și viața să-și reia cursul obișnuit. Alături de el, ceasul cunoștea aroma cafelei de la micul dejun și, bun confident, păstra secretul său bine ascuns: cu excepția cafelei, el nu servea nimic altceva.
   Ora ei favorită, din fiecare dinimeață, nu era șapte, ci șapte și un sfert. Deșteptătorul își făcea bine datoria, dar ea mai stătea să moțăie un sfert de oră până să-și coboare picioarele din pat. Ea mânca și cereale cu lapte și fructe, ba chiar și prăjiturele la micul dejun. Apoi se îmbrăca în grabă, căci timpul se scurgea atât de repede de dimineață și, în ultima secundă, își amintea de ceasul alb, Mark Maddox, cu pietre roz, ce aștepta să fie amintit și apoi luat ba de pe masa din sufragerie, ba de pe fundul vreunei genți, de-acolo unde ea îl uita cu o seară înainte, fără să fie rău intenționată.

  La prânz, ora lui favorită era 12. De fapt, nici nu aștepta bine venirea oficială a prânzului, căci nemâncat fiind de dimineață, mintea lui făcea cale întoarsă dinspre feluri de mâncare înspre alte feluri de mâncare. Ochii lui se plimbau fără repaos, de asemenea, deasupra cadranului ceasului. Fiecare ticăit echivala cu o rostire dintr-o numărătoare inversă. Miile de secunde de așteptare clipoceau, când tic, când tac, urmând ca apoi să se stingă, anunțând apropierea orei prânzului.
   În aceeași perioadă a zilei, ora ei favorită era 14. Nici măcar atunci nu i se făcea foame, însă mergea acolo unde putea să-l vadă perfect în lumina zilei. El era fericit după ce servise masa, ca și cum soarele îndestulării s-ar fi răsfrânt pe chipul flămândului. Ea socotea, în sinea ei, că-i merg toate treburile foarte bine în acea zi și d-asta trebuie să fie așa de mulțumit. Se uita la ceas temânu-se de apropierea finalului pauzei. O dată sfârșitul scurtei perioade de recreație, se termina și porția ei de privit. Porție ce o sătura doar până la lăsarea întunericului.

    Pe timp de seară, amândoi aveau acceași oră favorită. Aproape nouă. Uneori câteva minute rămase până la nouă, alteori câteva trecute peste. Atunci se întâlneau în stația de autobuz. El prefăcându-se că-și caută biletele rătăcite prin buzunarul pantalonilor, ea uitânu-se suspect de des la frumosul ceas ce strălucea chiar și-n ușoara beznă lăsată peste oraș. Vine sau nu mai vine o dată autobuzul? păreau că se întreabă, când de fapt gândurile lor erau plecate în cu totul alte locuri; gândurile lui înspre ea, gândurile ei înspre el, fără să fie cazate într-un loc anume. Gândurile erau la început și nu știau cum să se așeze și această plăcută neștiință le făcea să nu aibă astâmpăr. Noroc cu ale lui că se potoliră și se așternuseră, în acel moment, deasupra ceasului ei:
   -Frumos ceas, schiță el aceste două vorbe, într-o limbă pe care serile o cunoșteau mai bine decât diminețile.
   -Și-al tău, trimise ea-napoi tot două cuvinte, deși abia apoi cercetă să vadă dacă există sau nu un ceas la mâna dumnealui.
   Așa se împletea prima discuție a lor, ca o imitație a conversației intime a ceasurilor, ce ticăiau suprapus într-un dialog ce începuse să sune tot mai degajat.



    Ei, dragii mei, poveștile de dragoste pot avea fel și fel de începuturi, iar în cazul de față doar s-a nimerit ca ceasurile să facă pe slujbașii lui Eros. Dacă v-au plăcut cele două modele vinovate, aflați doar că le puteți găsi pe WatchShop.ro (click aici), magazin online ce pune la dispoziția cumpărătorilor ceasuri pentru bărbați și femei, atât în variante accesibile cât și modele din categoria de lux (Tissot, Invicta, Zeppelin, șamd).


2 comentarii:

  1. iubesc ceasurile mari, chiar port des unul barbatesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coco, sunt în vogă cele masculine purtate de către femei! :D

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...