vineri, 11 iulie 2014

Lecție modernă de economisire




   Cu toții cunoaștem celebra fabulă a lui La Fontaine despre greierul risipitor și furnicuța harnică și moralistă, nu-i așa? Câți dintre noi știu oare povestea actualizată, ce are drept protagoniști pe cele două simpatice insecte? Dacă vă numărați printre cei neștiutori, fiți fără grijă! Am să vă povestesc eu cum stau acum lucrurile.

   A fost o dată ca niciodată și cred încă să mai fie, o furnică chibzuită și un greiere cheltuitor. Nu locuiau în lanul de porumb, nici pe câmpul de grâu, ci în cel mai întortocheat meleag din toate cele cunoscute până azi: creierul pasionatului de shopping! Însă pentru a nu ne abate de la linia clasică a basmelor ne vom imagina că exista o poieniță acolo, în mijlocul creirului, și că-n acea poieniță își aveau reședința cele două personaje ale poveștii noastre.
   Deși acest lucru o să vă mire, în istorioara noastră, greierul era cel care muncea mai mult decât furnica. Însă în ce sens? Meseria lui era să pună pasionatul de shopping pe cheltuit banii. Îl convingea, prin metode numai de el știute, să plece de la primele ore ale dimineții să-ți umple sacoșele cu de toate: bomboane, haine noi, gadgeturi, bilete de vacanță.
   -Scoală-te, șoptea el, din creier, bietului om. Acea plasmă de ai văzut-o și la vecinul Gicu, trebuie să fie a ta!
   -Mai gândește-te, insista biata furnică, ce încerca mereu să repare toate daunele materiale provocate de influența malefică a greierașului.
   -Nu-i rost de așa ceva. Ia-o acum, cât e la reducere! punea paie pe foc gândăcelul-cântăreț.
   -Nu ai bani pentru o plasmă nouă, plângea furnicuța.
   -RE-DU-CE-RE! urla greierașul, convins că va triumfa prin repetarea acestui magic cuvânt.
   Și așa era, căci orice împătimit de shopping capitulează numai la auzul magicului cuvânt reduceri!

   Greu se mai scurgeau zilele în viața furnicii, mereu pusă la colț de iscusința greierașului viclean, ce împingea omul la cumpărat de telefoane mobile, cauciucuri noi, schiuri, ochelari de soare de designer, alimente suficiente pentru a astâmpăra foamea unui întreg trib african, mașinării de întreținut gazonul, cd-uri în ediție limitată și multe alte lucruri pe care ar fi de prisos să le enumăr, căci lista lor ar fi una fără capăt.
   În poienița din creierul pasionatului de shopping, greierele obținea victorie după victorie. Nici nu deschidea bine gura acest mic Napoleon al consumului că și trimetea proprietarul ținutului la cheltuială. Și probabil lucrurile ar fi mers așa la nesfârșit, în caz că am fi vorbit despre vreun magnat, însă împătimitul nostru după cumpărături nu era chiar un nume din lista Forbes și curând ajunsese să nu mai aibă ce chelui. Ba chiar mai mult, se trezi îndatorat până peste cap. Creierul său se inflamă de supărare și mai că se porni o tornadă craniană din pricina acestei tragedii. Să-l fi văzut atunci pe vicleanul greieraș cum se porni pe plâns, privind la norii falimentului ce amenințau plăcutul său trai din poieniță. Mai mare hazul să fi privit așa o insectă pusă la patru ace, în costumaș negru, catifelat, cum se văita la auzul sărăciei ce-i bătea la ușa casei. S-ar fi amuzat teribil chiar și furnica, dacă n-ar fi fost și pielea ei în joc și n-ar fi locuit în aceeași poiană cu domnul greiere.
   Constrânsă de împrejurimi, ea-și făcu repede un bagaj mic și porni cu primul tren înspre Siguranța Financiară (click aici dacă doriți să dați și voi un tur), un tărâm îndepărat, de unde luă lecții despre economisire și construirea unui buget nou pentru dragul său stăpân. Instrumentele din acest tărâm purtau numele de calculatoare și puteau fi folosite gratuit de orice vizitator. Cu ajutorul calculatorului de economii furnica află că bietul om își poate acoperi datoriile din dobânda obținută de pe urma unui depozit moștenit după moartea unei străbunici, iar în urma unui calcul amplu efectuat cu un calculator de prosperitate, ajunse la concluzia că sunt șanse de reîntoarcere la bunăstare, însă aceasta nu va fi asigurată pe termen lung decât de limitarea cheltuielilor și mărirea volumului economiilor lunare.
   Când furnica se întoarse acasă și-i arătă greierului toate calculele sale, nu se poate spune că acesta a fost de-a dreptul încântat la auzul veștii că stăpânul trebuie să o lase mai ușor cu shoppingul, însă amenințat de norii grei ai sărăciei acceptă toți termenii furnicii.

   -Stăpâne, pantofii aceia sport, ioi, trebuie să-i ai! zise el într-o dimineață omului.
   -Nu-s prea ieftini și nu uita că mai ai încă două perechi de culoarea asta, grăi furnicuța.
   -Neh, neh! sări greierașul. Unii sunt verde praz, ceilalți verde mentol. Aceștia de care-și zic sunt verde iarbă . N-ai așa ceva, trebuie să-i iei!
   -Ți-e dor de o tornadă pricinuită de faliment? îl întrebă furnica mijind ochii.
   -Stăpâne, hai să-i lăsam de data asta. Ce mi-e prazul, ce mi-e iarba? Aceeași buruiană! căzu la învoială domnul în frac.

   Și uite-așa furnica dădu și de data aceasta o lecție demnă de ținut minte greierașului risipitor. Și-o să mai dea încă câteva mii până la sfârșitul lumii, căci ce doi par să se întâlnească în fiecare epocă, pentru a da un aer nou poveștii lor clasice, aflată în permanentă reinventare. Iar eu am încălecat pe un plan de consum, terminând povestea acum, și-am suit și pe-un buget, salutându-vă până data viitoare cu respect!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...