marți, 15 iulie 2014

Cum a cumpărat Mițu timp liber



    Salutare, dragii mei! 
   Mițu vă vorbește, pisică de casă cu nume comun, neagră la înfățișare și cu o viață, în sfârșit, frumoasă și ușoară. Probabil veți râde întrebându-vă ce oare poate da peste cap viața unei biete pisici, ale cărei singure griji zilnice sunt să mănânce, să doarmă și să se joace, însă am să vă rog să nu vă dați cu părerea până ce n-o să-mi citiți povestea până la capăt.
   Eram mâț mic când stăpânul meu m-a găsit. Un bărbat împărțit încă de pe atunci între birou și casă, un bărbat după care a trebuit să-mi schimb și eu modul de viață. Căci da, acest om matur și serios, așa de mare drag a prins de mine încât mă căra cu dânsul chiar și la locul de muncă. Că eram cuminte și nu stricam nimic, așa mă recomanda colegilor săi de muncă. Și, vă jur, chiar așa și eram, numai că blana nu-mi era tot timpul ascultătoare și sărea de pe mine pe scaunul de la birou, de pe mine pe masa de bucătărie, de pe mine pe sacoul șefului, șamd. Și poate toată blana emigrată de pe mine pe restul lucrurilor din jur ar fi fost trecută cu vederea, dacă stăpânul meu ar fi fost unul mai ordonat. Numai că era cel puțin la fel de împrăștiat ca un copil, iar casa și biroul lui arătau ca după tsunami în fiecare zi lăsată de bunul Dumnezeu.
   Încerca bietul meu stăpân să strângă și dânsul cât putea, dar avea atâtea pe cap la muncă și, pe deasupra, era și burlac convins și treburile sale erau nesfârșite și acasă. Trebuia să spele, să gătească de unul singur, vai de mânuțele lui!
   Toată lumea din jurul lui nu-i găsea scuzele pe care vi le-am spus eu până acum. Nu! Toată lumea era de acord că e un neserios, un neglijent și un dezordonat. Și, ca și el, mâța era la fel de vinovată și demnă de hulit. Nu știu cum se făcea dar în marea învălmășeală de la birou toți colegii lui remarcau blana mea lipită de spătarul scaunului. Termină cu pisica asta, termină cu pisica! numai așa îl pistonau. Și aveți cuvântul de onoare al unui mâț serios că încercam pe cât posibil să adun cu geruțele părul ce mă părăsea. Ba chiar, la un moment dat, prins în fapt de un porumbel ce mă urmărea pe geam, amuzat tare văzându-mă cum deretic prin birou ca o casnică, a trebuit să înghit un întreg ghemotoc de blană pentru a-mi apăra onoarea. Ce-ai, domle, de râzi, m-am răstit eu la înpenițatul acela, nu poate omul să facă ceva gimnastică că gata vă uitați toți ca la mașini străine?

   Stăpânul meu era burlac, asta ziceam, însă se întâlnea cu multe doamne. Unele mai de treabă, altele mai nesuferite. Nesuferitele aveau o problemă maximă tot cu blana mea. Tocmai din pricina asta le găseam antipatice. Se trezea câte una să-l atace pe stăpân cu: Dragule, pisica asta ar face bine să dispară, că prea îți lasă părul prin pat! Nu știu cum s-a făcut, dragilor, dar soarta a făcut să dispară ele înainte să dispar eu...Eh!
   Și acasă și la birou, munceam cot la cot cu domnul meu drag. El încercând să-și pună lucrurile în ordine, să spele vasele, să curețe covoarele, ca totul să arate cât mai decent. Eu alergând cu geruțele după firele de blană, de dimineața până seara. Halal viață de pisică mai duceam. De-ar fi știut biată mama mea, cred că s-ar fi gândit de două ori înainte să mă nască.
   Într-o zi, ajuns leșinat în culcuș, primesc o vizită neașteptată la geam. Soră-mea, Mița. Când mă vede Mița așa jegărit și slăbănog, se pune să mă descoasă. Eu îi zic Miței tot, că așa și pe dincolo, menționez și despre stăpânul meu, cum ne-am găsit noi amândoi și cum ne ducem, epuizați, traiul cel de toate zilele. Mița, văzându-mă așa moleșit, lăcrimă. Și după ce lăcrimă, îmi zise de o firmă de curățenie, Vertex Cleaning (click aici) și-mi lasă și lista completă cu serviciile prestate: 


-aspirarea mochetei, covoarelor, parchetului;
-îndepărtarea pânzelor de păianjen;
-spălarea geamurilor (accesibile) pe ambele părți;
-ștergerea oglinzilor;
-curățarea și dezinfectarea în detaliu a grupurilor sanitare și a sălilor de mese;
-spălarea fainaței;
-curățarea exterioară a electrocasnicelor;
-ștergerea ușilor, tocurilor, balustradelor;
-curățarea prizelor, întrerupătoareleor;
-ștergerea corpurilor de iluminat, aparatelor de aer condiționat;
-curățarea exterioară a caloriferelor și țevilor;
-șetrgerea umedă a pardoselilor;
-colectarea și degajarea gunoiului;
-aerisirea și odorizarea încăperilor.

   Și totul la 5 lei/mp pentru o curățenie generală ca la carte, adăugă Mița. Nu-i cel mai ieftin, dar nu întotdeauna ce-i ieftin e și bun, iar prețurile mici nu garantează profesionismul angajaților solicitați pentru a se ocupa de curățenia încăperilor.Tot ea mă lămuri că din banii respectivi n-o să cumpărăm doar niște servicii excelente, ci și o grămadă de timp liber, pe care-l putem petrece ca niște domni respectabili ce suntem. Eu dormind, coafându-mă, pândind păsările pe geamul biroului. Iar stăpânul meu relaxându-se în voie alături de toate acele dame, fără să-și mai dea sufletul încercând să facă casa să arate cât mai curată. 
   Totul s-a petrecut fix cum a zis Mița, încât mă întreb ca nu cumva isteața mea soră să n-aibă și ceva puteri supranaturale, de prevestitor. Ah, și de când a intrat Vertex Cleaning în viața noastră, ghiciți ce? Nimeni nu mai are nicio treabă cu blana mea! Nici colegii de birou, nici iubitele domnului meu. Au lăsat mâța în pace, să-și vadă de timpul ei liber binemeritat!






4 comentarii:

  1. Esti foarte talentata la scris! Felicitari! Ma uimesc ideile tale :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare pişicher Miţu ăsta! :)
    Aurora... jos pălăria, cu plăcere am citit povestea lui Miţu! Tare-aş mai vrea să pot apela şi eu, asemeni lui, la serviciile Vertex Cleaning! Mai bine-mi iau o mâţă, poate aşa mă apropii de soluţie! :)

    Te pup cu drag!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilda, așa o mâță isteață ar fi de folos la casa omului!
      Mulțumesc! :)

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...