marți, 1 iulie 2014

Cu gândul înspre Lisabona




   Pentru fiecare dintre noi există o locație pe pământ, în interiorul sau în afara patriei, unde simțim că ne sunt rădăcinile. N-are de-a face cu arborele genealogic, influența prietenilor ori a canalelor mass media, ci încolțește din trăirile noastre cele mai ascunse. E un loc în care tot ce-am învățat, iubit sau admirat pare că stă pregătit, așteptându-ne. Pentru mine n-a existat oraș european care să-mi stârnească mai mult interes decât Lisabona (BileteAvion-click aici), capitala europeană în care am tot amânat să călătoresc. Este singurul oraș pentru care m-am apucat să învăț de una singură o limbă străină, portugheza, deși n-aveam concret în plan să vizitez statul.
   

   Orașul perfect, din punctul meu de vedere, are obligatoriu plajă. Dacă n-are plajă, pe timp de vară orașul trebuie părăsit și prin urmare nu-i complet, nu se mai poate vorbi despre perfecțiune în ceea ce-l privește. El nu-i în totalitate foarte modern, având într-un taler al balanței zone ce pulsează sub tălpile aglomerației urbane și ale dezvoltării tehnologice, iar în celălalt cartiere subdezvoltate, mahalale intime, cu străzi înguste, copii desculți în sezonul cald și culmi întinse de haine colorate. Cam așa văd eu Lisabona de la distanță. 
   Și-n plus ar mai fi și simpatică cromatic. Îmi place coloritul Lisabonei, explozia de nuanțe vii, accentul pus pe galben-floarea soarelui (clădiri, mijloace de transport în comun), acestă nuanță solară îndrăgită și folosită în exces de statele călduroase ale Europei Latine dar și de țările din America de Sud și Africa. 

    Din copilărie am trăit cu ideea că într-o bună zi am să mă mut din țară, că aici nu e locul meu deși îmi place România nu datorită peisajelor sale ci datorită populației sale. Fauna românească e foarte vie, zgomotoasă, nu foarte educată, dar interesantă, autentică, tipic balcanic. Și nu m-ar deranja să trăiesc aici până la sfârșitul zilelor, dar ca alternativă aș alege un oraș călduros, în care să se vorbească obligatoriu o limbă latină melodică, precum spaniola sau portugheza și, de preferat, cu un trecut istoric nu răsunător, dar remarcabil. Portugalia s-a numărat printre puținele state în care regimul dictatorial de la sfârșitul secolului XX a fost îndepăratat într-un mod nu doar pașnic, ci și elegant. Revoluția Garoafelor Roșii a lui Antonio de Spinola va rămâne unul dintre cele mai frumoase momente ale istoriei moderne. Un exemplu rar în care un regim dictatorial a fost înlăturat în mod pașnic în doar câteva ore, un model de spirit civic rămas în istoria bătrânului continent.





   Se cuvine o vizită îndelungată a capitalei portugheze, un sejur prelungit în care să fac cunoștință cu toate cartierele mai vechi ale orașului precum Alfama, Belem, Bairro Alto, cu plajele sale considerate a avea unul dintre cele mai fine nisipuri și, evident, cu gastronomia locală.
   Fiind un oraș legat de ape, în Lisabona se consumă pește și fructe de mare din belșug, dar și preparate pe bază de ouă. Însă orașul are suficiente tentații culinare pentru toate gusturile. Pasteis de belem, unul dintre cele mai bune deserturi din lume, își are originile în Portugalia și nu poate fi cumpărat decât din cartierul Belem. Se spune că patiserii care îl prepară stau închiși atunci când pregătesc crema ascunsă între straturile de foietaj, tocmai pentru a conserva secretul. Pentru a cumpăra o astfel de tartă, un doritor trebuie să aștepte cel puțin un sfert de ceas la una dintre cozile formate în fața magazinului. Se spune că numai trei persoane din această lume știu să pregătească pasteis de belem după rețeta originală!



   Un desert din bucătăria portugheză accesibil, dar la fel de gustos, se spune că ar fi checul lor cu aromă de portocale, cel care ia adesea forma unei franzele, dar care se zvonește că este aromat peste poate și imposibil de abandonat după prima felie.
Ca fapt divers, preparatele cu brânză sunt o raritate pentru meniurile din Lisabona!
   Băutura tradițională a Portugaliei, vinul, cunoaște aici o formă particulară, vinul verde. Acesta nu-i colorat în verde ci e crud și trebuie consumat cât mai repede după preparare. Vinul verde portughez este comercializat în întreaga lume, inclusiv în Romînia, fiind unul dintre cele mai exportate bunuri tradiționale ale țării, considerat de unii ca fiind un  adevărat hit în materie de vinuri comercializate la nivel global. Închei cu el, ca să îmi fie de bine până voi ajunge să pun piciorul pe străzile Lisabonei, unde să-l consum la fața locului, undeva pe treptele unei străduțe urcătoare, înguste, drept răsplată după lunga așteptare în fața magazinului de tarte rare!



    În caz că nu v-ați planificat încă vacanța pentru această vară, BileteAvion.ro vă sare în ajutor cu bilete de avion și pachete turistice pentru destinații din întreaga lume. Fie că sunteți tentați să alegeți Lisabona, fie că doriți să profitați de prețurile destul de mici ale zborurilor către Dubai din această perioadă, ori vă doriți o experiență de neuitat într-o locație de poveste, precum Casablanca, site-ul vă stă la dispoziție cu prețuri pentru orice buget disponibil (există chiar și o categorie dedicată biletelor de avion sub 150 de euro).







7 comentarii:

  1. undeva, la o rascruce de drumuri in viata mea intortocheata, s-a aratat si un drum spre Lisabona. cu popas lung si foarte lung. mi-ar fi placut. cine stie care mi-ar fi fost drumul... ai ales niste poze superbe care pur si simplu iti fac pofta :). iti doresc sa ti se implineasca visul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vavaly, ia te uită! Nu se știe niciodată, poate drumul se va deschide din nou, la un moment dat.:)

      Ștergere
  2. Imi era dor de cat de frumos povestesti..Tare mult imi place cand visezi cu ochii deschisi si ne faci partasi la visele tale. Sa ti se indeplineasca visul..cat mai curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iulia, mulțumesc! ȘI eu sper să se îndeplinească cât mai repede :). Te pup!

      Ștergere
  3. Printre cele mai frumoase capitale europene! Merita vizitata.
    Brindusa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai au si o bautura alcoolica specifica, un fel de visinata, servita in paharele din ciocolata amaruie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Brîndu, ce-mi spui tu aici! Acum numai la păhărelele din cioco mă gândesc, doar știi cât sunt de pofticioasă!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...