marți, 1 aprilie 2014

Cu haz, la final!


   Pe tărâmul SuperBlog, ca pe oricare alt tărâm, era plin de nătărăi. Acum, cum s-o spun mai precis, nătărăul nu-i neapărat un personaj neonorabil, ci să zicem că-i numai un aiurit. În primăvara aceea eram ultimul nătărău sosit în SuperBlog, cu poftă de scris, gânduri prea multe și timp cam puțin.
   M-am înhăitat rapid cu alți nătărăi de teapa mea, ținându-mă tot timpul de pișicherii și caraghioslâcuri de toată jena. Și-a durat distracția noastră numai un pic, după care Robintel, ăl dintre cei mai vechi cârmuitori ai SuperBlogului,ne-a tras de urechi până pe băncile școlii.
   -Superbloggeri scot din voi, nu alta! ne amenință el.
   Și m-a pus să scriu pe-o foaie așa: nume, prenume, de unde vin și la final a trecut un alt nume, diferit de-al meu și de-al Robințelului (nu era o semnătură, adicătelea!)
   -I-re-a-la! am silabisit eu, un nătărău încurcat până la genunchi printre litere.
   -Irealia! Irealia! țipă Robințel. Ea va fi profesoara ta! În timpul săptămânii.
   -Și-n weekend?
   Robințel se aplecă iar asupra foii și mai trecu un nume.
   -Mnealui pentru weekend.
   -Nasoool, îmi șoptiră alți trei-patru nătărăi. Ai picat la cei mai răi!
   Dar nu m-am speriat și-am mulțumit, în gândul meu, bunului Dumnezeu, că nu m-am pricopsit cu Nebuloasa.

   Zilele treceau la școala superblogăristică. Unele line, altele încărcate cu probe. Când ratam câte un termen, când mă loveam de-o notă mică, când nu eram atentă la nimic și adomeam buștean în băncuța mea, așezată pe la jumătatea clasei. Irealia nu era rea, cum o bârfiseră golanii mei, ci era cuminte. Și blondă. Mnealui, în schimb, ba ne păsuia sâmbăta și ne lua la rost duminica, ba ne certa sâmbăta și ne ierta duminca (așa, că doar era zi de odihnă pentru dânsul și scăpam și noi!). La examenele finale am trecut. Robintel se arăta mândru de noi, ba chiar a chemat pe cineva de la TVR2, să se laude cu rezultatele noastre și pe sticlă. La final, am trecut, pe rând, pe la RadioLynx, să acordăm, așa cum ne-om pricepe, câte un interviu scurt despre anul proaspăt încheiat în SuperBlog. Of! și ce ne-am mai fi încurcat de n-ar fi fost Sexul Slab în spatele nostru, să ne șoptească ce să zicem.
   -Nu-i mai ajuta! o mustră Robintel.
   Dar Sexul Slab, slab din fire, se înmuia toată când ne vedea așa aiuriți și nătăfleți și ne strecura, cu grijă, câte o vorbă putincioasă.

   Toți am primit coronițe de superbloggeri la final de an școlar, iar Robintel a zâmbit larg văzându-ne așa dichisiți, încoronați cum eram.
   -Ca niște crai și crăiese! exclamă el.
   Și-așa s-a încheiat, dragilor, SuperBlogul în acel an. Cu metamorfoza nătărăilor în ceva mai acătării.




   ***Acest articol a fost cel din urmă scris pentru ediția de față a Spring SuperBlog.

11 comentarii:

  1. Ia, treci la tablă repejor și definește blondul din context! :P

    RăspundețiȘtergere
  2. tot sb-ul a fost ca la școală, de rău. da` acum m-am simțit ca la școală, de bine :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cami, da, foarte foarte rău, din păcate :(.

      Ștergere
  3. Sezi mumos in banca! Ai cateva puncte in plus la nota! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca studia cineva fata mea pe parcursul lecturii, ar fi vazut defintia zambetului. de la geneza ai pana la inflorirea maxima. Ai talent cu carul, cuvinte-ti aluneca cu o usurinta extraordinara. Ma declar...interzisa. Ce cauti tu asa de jos in clasament? Meriti mult mai mult. Ai un fan in plus de azi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dana, din păcate discuțiile de pe grup m-au afectat și mi-am pierdut interesul. În sensul că n-am simțit că am pentru ce să mai lupt și după primele 5-6 probe am scris doar ca termin concursul. Îți spun sincer că nici n-am mai urmărit clasamentul, am zis că sunt suficiente premiile câștigate la primele probe și am încheiat, în mintea mea, competiția. Acum, abia aștept gala, ăsta-i singurul motiv pentru care n-am abandonat. Sper să ne vedem acolo, o să fie frumos!
      Mulțumesc! :)

      Ștergere
    2. A fost o editie ciudata, chiar si de pe margina a parut asa. Discutii au fost si in toamna, dar infinit mai putine. Te incurajez sa nu renunti la ideea de superblog. Mie mi-a adus foarte multe, e drept ca prima competitie de primavara si pt mine a fost ciudata. In toamna insa, parca s-au aliniat planetele.

      Ștergere
  5. Felicitari pentru tot ce-ai realizat, Aurora! Astept sa te revad!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, la fel, Bianca! Și eu aștept cu nerăbdare venirea weekendului viitor! :D

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...