luni, 31 martie 2014

Primăverile din păr


   Trăiesc, alături de Butch, ultimele zile din Spring SuperBlog și dacă în curând ne vom pregăti de tras concluziile, l-am invitat, până una-alta, să discutăm câte ceva despre păr, sub forma unor constatări.

   Butch nu m-a plăcut niciodată blondă, mai ales când știa ce luptă urmează să duc, după decolorare, pentru regenerarea părului. Nici brunetă nu părea să mă placă foarte mult, ceea ce mă face să-mi pun numeroase întrebări în ceea ce privește sentimentele lui.
   -Tern, ca din plastic! se anostea Butch privindu-mi șuvițele portocalii.
   -Îl mai decolorăm o dată, Butch dragă, îl apăsam eu pe năsuc în timp ce amestecam o porție nouă de oxidant cu pudră decolorantă.
   -Dar nu trebuie să iei o pauză între decolorări? Știu și eu, de două-trei săptămâni?
   -Literatură, Butch, literatură!
   Mai e caz să spun ce tip de literatură preferam după câteva zile de la decolorare? Fie, doar dramaturgie, iar Butch, fidelul și bietul de el, întotdeauna stătea aproape să-ncerce să-mi repare,cu vorbe bune ori scotch, catastrofele.
   -Trebuia, tu, fată, să-ncerci tratamentele alea naturale ale dumitale. Cu miere și apă. Pudră decolorantă ai vrut știind foarte bine cum o să sfârșești. Acum, soluția-i numai una...
   -Să mă vopsesc la loc brunetă? l-am întrebat așteptând un răspuns ferm, afirmativ din partea lui.
   -Rădăcina de foarfecă, se hlizi Butch.

   Și l-aș fi plesnit serios peste obrajii lui moi dacă nu m-ar fi oprit la timp un gând.
   -Auzi tu, Butch, îți amintești ce vorbeau fetele despre acel kit de tratament pentru regenerarea părului?
   -Ce kit, fată dragă?
   -Ăla, tu, Gerovital Plant tratament, de la Farmec.
   Butch mă privi zeflemist. Din ochii lui șireți simțeam c-o să lanseze ghiuleaua și n-a durat mult până ce-o întrebare drăcescă să fie lansată din tunul gurii sale.
   -Tu doar nu vorbești serios? După ce-ai dat foc părului cu peroxid, te apucă dragul de regenerare?
   -Butch, numai gândește-te puțin, când scapi din mână o cană și-o spargi, o arunci, da?
   -Corect.
   -Dar când scapi telefonul sau vaza seculară a străbunicii, n-o mai arunci, nu? Încerci cumva s-o cârpești la loc, așa-i?
   -Corect, continuă Butch să-mi țină isonul.
   -Așa e și cu părul. Nu-l pot lăsa pradă rădăcinii de foarfecă prescrise de luminăția ta. N-am cum să pun altul în loc, trebuie să lucrez cu ce-a mai rămas. E drept c-a trecut iarna decolorantului peste el, dar să se facă primăvară-ntre plete, distinsul meu tovarăș!

   Butch însă tăcea și ceva parcă nu-i convenea. Era aproape aprilie și pielea lui atât de caldă de obicei, devenise și mai caldă. Cel mai cald era pe alunițe și-i apăsam ușor pe ele ca să i le răcesc puțin. Cu alunițele răcorite, Butch era mult mai amabil.
   -Cumpără kitul, mormăi el ținându-și ochii închiși.
   Aș fi vrut să-l privesc în ochi atunci, căci îmi plăcea grozav să mă pierd în ochii lui Butch (în ei era permanent primăvară caldă și totul mirosea perfect) dar mi-era puțin teamă să nu-și schimbe gândurile și l-am lăsat, destins, să adoarmă.



   Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014. Tema, penultima din cadrul competiției, a fost propusă de Farmec.

4 comentarii:

  1. Foarte inspirat articolul tau, felicitari, l-am citit cuvant cu cuvant! Mult succes!:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai, ce imi plac articolele cu Butch! <3
    Nu am timp mereu sa le citesc pe toate, dar mai recuperez si din urma uneori :P
    Deja am prins drag de el si astept mereu sa ii citesc aventurile :P
    Sper ca povestea e doar fictiune si nu te-ai decolorat tu intr-un interval asa de scurt de timp:))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dorina, din păcate i-a ajuns. S-a terminat cu Butch, asta a fost ultima postare despre el.
      M-am decolorat în ianuarie, despre acel episod era vorba. Acum vreo 2 zile iar mă bătea gândul, numai că nu prea am ce să mai decolorez, căci s-au subțiat cam mult vârfurile și pe ele doream să le fac blonde :)) Pupici, my dear!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...