vineri, 28 martie 2014

Iubiri online


   Ce temă incitantă propusă de magazinul Azerty.ro pentru Spring SuperBlog: cum ți-a invadat tehnologia viața? Inițial m-am gândit să dau curs unei povestioare hazlii, însă apoi mi-am dat seama că nimic nu poate fi mai haios decât exemplul personal, cu riscul de a da prea mult din casă și de a mă face puțin de râs.

   Pe lângă partea de timp pe care o petrec online din cauza blogului, trebuie să mărturisesc că tehnologia a avut un rol important și în viața mea personală. Și nu mă refer aici la prieteniile virtuale ci avansez și ajung direct la bărbații pe care i-am întâlnit prin intermediul rețelelor de socilizare. Înainte de era Facebook, treburile stăteau nasol, se agăța până și pe Conquistador și adesea trebuia să folosești un pseudonim unisex pentru a scăpa de cereri de prietenie și propuneri indecente. Acum e mai simplu, te poți orienta după profil, după prietenii comuni pe care-i aveți. Eu, de pildă, am o prietenă de unde-mi mai vin cereri de prietenie și aceștia sunt singurii cu care și intru în vorbă. E vorba, așadar, de o sursă sigură. Urmează apoi partea de fin spionaj, în care sunt analizate gusturile individului în ceea ce privește muzica, plus ultimele distribuiri de pe peretele său. Dacă apare și o carte la orizont, cu atât mai bine, însă e delicată situația și mulți trec câteva cărți doar de dragul de a se umfla în penele lor de intelectuali. 
   Dintre băieții ăștia de m-am conversat, cu câțiva dintre ei am și ieșit. Cu unii o dată ori de două ori, iar cu unul dintre ei s-a întâmplat să și fie cu noroc. Însă, să vă povestesc, pe scurt, despre pățaniile prin care am trecut cu unii dintre ei.

  •    Primul locuia cu părinții și era, verbal, foarte violent, în sensul că exploda din orice. Însă numai virtual, căci în realitate era un fel de mielușel, nu prea sensibil, dar tăcut. Vorbeam pe chat zi și noapte, câte-n lună și în stele, însă nimic concret. Îmi povestea tot ce face la muncă, când bea și tremina cafeaua, iar eu îi prezentam în multe cuvinte dilemele vieții mele. Relația noastră s-a consumat, în proporție de 90% online, inclusiv partea în care el mi-a cerut să mă mut la el. În realitate a fost cel mult o pierdere de timp. Despărțirea, virtuală și ea, a fost foarte de domeniul SF-ului, cu o piesă lacrimogenă postată pe perete și cu ștergerea reciprocă din listele de prieteni.
  •    Al doilea era un soi de macho, dar nu dintre cei cu tricou roz și piese de club puse ca rington, ci unul destul de așezat. Dar cum un macho tot un macho rămâne, acesta punea periodic poze cu „prietenele” lui pe pagina lui de Facebook, chipurile pentru a deștepta geloasa din mine. Cum nu doream să facem întrecere care dă mai repede check-in alături de amici de alt sex, am ajuns undeva în punctul în care eu mi-am luat gândul de la el, iar el la partea în care se văita, prin statusuri, că s-a săturat de atâtea femei figurante. Povestea nu s-a încheiat așa simplu, ci a mai avut un episod suplimentar: cel în care el m-a avertizat că se va arunca de pe geam și automat și-a făcut public trăirile. Că doar era un div și avea nevoie de melodramă! Imediat s-a strâns o gașcă de prieteni virtuali care să-l liniștească, asigurându-l cu : Crede-mă frate, femeile sunt toate niște panarame., dar și de femei care-l încurajau Lasă, că vei găsi fata care să te merite și să aprecieze tot ce ai de oferit!
  •    A urmat și tipul care era prea bun ca să fie real. Și ironia a făcut ca-n realitate să fie chiar prea bun. Cu el am rămas prietenă și recunosc că din când în când îl spionez să văd dacă și-a schimbat situația amoroasă declarată în mediul virtual. Ops!
  •     În cele din urmă l-am nimerit și pe cel frumos, deștept și bogat și mi s-au aprins repede călcâiele după el. Și totul mergea perfect offline numai că online comunicam foarte prost. Și din această cauză ne-am îndepărtat ușor ușor, după câteva luni, mai ales că locuiam și la oarece distanță unul de celălalt și iată că-n acest caz tehnologia s-a dovedit a fi fatală iubirii. A rupt lanțul iubirii, ca să-l citez! Dacă toate celelalte „relații” au fost spumoase și pline de amuzament, cea din urmă m-a afectat și încă n-am putut să-mi explic perfect eșecul său. Este...în procesare!


   De când s-a făcut trecerea de la laptop la tablete, eu una am renunțat la conversațiile în număr mare pe Facebook. Petrec mai mult timp citind articole de pe bloguri, descoperind ultimele promoții,  ascultând ultimele piese uploadate pe Youtube, scriind mailuri și mai puțin conversând cu noii intrați în lista de prietenie. Oricum,așa cum ziceam, rar s-a întâmplat să leg fie și o relație de prietenie cu cineva cunoscut online și tot la prietenii offline m-am întors în cele din urmă. Însă existe și excepții și s-a întâmplat să găsesc sprijin și-o vorbă de duh și la amicii virtuali.

   P.S: Alt avantaj al trecerii la tabletă pe care l-am simțit pe propria piele, la propriu, e că pot să mă bucur de navigarea pe internet în timp ce stau la soare. Ca o iubitoare maximă de bronz ce sunt, petrec ore întregi sub razele soarelui, iar cu tableta în mâini chiar că nu am timp să mă plictisesc. Și nici nu-mi fac griji că mă voi bronza cu pete, așa cum se petrecea în cazul laptopului :). 







Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.

  




2 comentarii:

  1. Aurora draga mea, chiar m-ai facut sa rad! Esti tare haioasa si cu un talent remarcabil la scris. Felicitari si sa-ti gasesti "printul". Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia, mă bucur să aud asta :)). Mulțumesc!
      Eu am să-l caut în continuare, trebuie să-l găsesc până la urmă :D!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...