sâmbătă, 15 martie 2014

Episodul 6: Butch și Cel mai frumos dintre pământeni

 


 Pe cel mai iubit dintre pământeni îl cunoscusem deja, așa că nu mi-a luat mult până când mi-am dorit să-l știu și pe cel mai frumos dintre ei. Așa că l-am luat pe Butch deoparte și i-am zis:
   -Dragă Butch, tu care ești atât de năzdrăvan și descurcăreț din fire, găsește-mi pe cel mai frumos dintre toți oamenii lumii și dezvăluie-mi fie numai numele său.
   Butch nu prea avea chef de călătorii, însă după ce i-am strecurat un băț cu zahăr candel în buzunarul nădragilor, parcă se mai însuflețise și porni în cele din urmă la drum. A mers departe, până a ajuns în ținutul numit Centrul Shakti. Aflase el, de la un pui de flutur, că aici se afla cel mai frumos dintre pământeni. Fu întâmpinat c-o ploaie caldă de flori, pornită de niciunde. L-au așteptat, în holul cel mare, niște ființe nemaivăzute, complet albe. Cu ochi vioi și guri mari, numai. Ochii se strânseseră toți grămadă în jurul lui Butch, iar gurile îi zâmbiră simultan. Numai una dintre ele îl întrebă, cu blândețe, ce caută.
   -Pe cel mai frumos dintre oameni, răspunse Butch.
   -Nu-i la noi, răspunseră vocile în cor, scotocindu-se prin buzunarele albe pentru a-i demonstra că sunt goale.
   Apoi gurile începură să râdă în cor, amuzate de naivitatea lui Butch. Un râs frumos, de guri mari.
   -Am glumit, domnule Butch, îl lămuriră ele. Vino cu noi iar la final vei pleca alături de cel mai frumos dintre pământeni.
   Și-l duseră ființele cele albe în încăperi luminoase în care-i aplicară, pe rând, ședințe de masaj ayurvedic, raindrop, reflexoterapie. În tot acest timp, trupul lui Butch cădea într-un somn adânc în timp ce mintea lui se deschidea ca un boboc de floare. Ritualul balinez fu cel vinovat pentru înflorirea sa spirituală completă. Când masajele luară sfârșit, se trezi vesel, plin de energie și gata de plecare. Numai că ființele cele albe din Shakti nu-i dădură încă voie să plece și-l luară pe Butch la cosmetizat, coafat. Ba chiar îi aranjaseră și unghiuțele.
  -Ești liber să pleci, îl anunțară gurile într-un final.
  -Păi și cel mai frumos dintre pământeni? întrebă Butch. Mi-ați promis...

   Însă se trezi în afara ținutului înainte să-și termine vorba. Culmea, Butch nu se înfurie deloc pe ființele cele albe și se întoarse acasă foarte liniștit, zâmbitor. L-am dojenit și-am plecat bosumflată la culcare. Butch s-a dus, treaba lui unde!
   Înainte să adorm am tras cu urechea la discuția dusă, pe pervaz, de un pui de fluture și un fulg pestriț. Fulgul pestriț se plângea că nu-i prea arătos din fire.
  -La fel eram și eu, îl compătimi puiul de fluture. Când am mers în Shakti eram doar o biată omiduță păroasă. Și privește acum cât de splendide îmi sunt aripile. Oricine ajunge acolo își găsește echilibrul interior și se transformă și pe dinafară.

   Și-atunci am mers să-l caut pe Butch. Și l-am găsit în colțișorul lui, dormind minunat, cu zâmbetul pe buze, în ciuda mustrării primite. L-am mângâiat și era cald. Așa l-am descoperit pe cel mai frumos dintre pământeni, blând, curat și cald. Ființele albe se ținură de cuvânt și-l trimiseră.





   Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...