luni, 24 martie 2014

Episodul 11: Cum a devenit Butch cititor


   Am să vă povestesc astăzi ceva curios din copilăria personajului nostru din Spring SuperBlog, Butch.

   A fost odată ca niciodată, pe vremea când cel mai bătrân om de pe lume era numai un prichinduț, iar cel mai vechi arbore din pădure era cel mult un vlăstar, un băiețel, pe numele său Butch. Butch, ca niciun alt băiețel de vârsta lui, se întovărășea nu cu alți copii obișnuiți, ci cu odraslele unor personaje himerice. Cu fii de spiriduși și cu fiice de zâne se zbenguia băiatul nostru, de la mustirea zorilor și până la culcatul soarelui. Și-au trecut ani, ani câțiva, iar Butch se făcu mărișor și prinse a se împrieteni și cu pui de oameni. Iar aceștia, în jocurile lor obișnuite, închipuiau și interpretau diverse roluri. Unul întruchipa un dascăl amărât foc pe elevi, altul un medic preocupat de bubele din coate ale celor mai năzdrăvani din grup. Numai Butch al nostru nu știa cum să se joace cu dânșii!

   -Dar tu ce vrei să te faci când o să fii mare? îl întrebau fie bănuitul doctor, fie presupusul învățător.
   Iar Butch tăcea. Așa se întâmplă o dată, apoi încă o dată. Până la urmă copiii îl abandonară, iar bietul se întoarse rușinat la vechii săi prieteni fantasmagorici. Aceștia l-au primit iar în jocurile lor, însă Butch continua să se întristeze mai tare cu fiecare zi trecută. Tristețea lui a durat până când s-a făcut de 7 ani și-a început școala. Iar școala a început, firește, cu-n nou abandon al prietenilor imaginari.

   Întors printre oameni, Butch și-a regăsit o parte din fericire însă s-a lovit de aceeași problemă:

   -Dar tu ce vrei să te faci când o să fii mare? l-a întrebat, de data aceasta, un învățător real.
    Și iar n-a vorbit. Numai că acum prietenii fantastici nu mai existau și-n lipsa lor băiatul se priponi pe lângă bunicul său. Bunicul lui Butch, trebuie să vă spun, era extraordinar de mustăcios. Nu-n sensul că-l fericise Dumnezeu cu ditamai mustața, ci că avea nu una, nu două, ci trei mustăți! Da, da, nu râdeți! Avea așa: o mustață pusă deasupra alteia, iar ce de pe urmă fixată sub celelalte două. Așadar vorbim despre un bunic extraordinar și extraordinar de mustăcios, în același timp!
  -Bunule, ia spune matale ce trebuie să mă fac eu când voi fi mare? îl întrebă Butch.
   Bunicul cel mustăcios stătea și privea la băiețel, neștiind exact cum să înceapă să-i răspundă. După ce oftă de-atâta gândit și răzgândit, îl luă pe Butch de mână și-l duse într-un colț al camerei. Acolo ținea el, nu în bibliotecă, ci direct pe podea, câteva blocuri de cărți de povești învelite în cartoane colorate. Erau multe cărți acolo. Și vechi și noi. Despre dinozauri, despre pisici războinice, despre un brotăcel pe nume Oaky, dar și despre un băiețel comun, precum Butch, numit Cenuștocă.
  -Uite, Butch, grăi bunicul, ai putea să devii cititor!
   -Dar nu-i greu, bunule?
   Iar mustăciosul oftă iar, privind când la copil, când la teancurile cu cărți de aventuri.
  -Nu-i greu! răspunse el. Ai învățat deja alfabetul la școală și știi să te iscălești. Pentru început o să-ți citească tataie nințel. Apoi, când o să-ncepi să prinzi firul literelor mai bine, am să te las pe dumneata să răsfoiești cărțile de unul singur.
  Iar bunicul începu, cu vocea lui groasă, cam lipsită de blândețe, să-i citească lui Butch din aventurile spiridușului Pixi și-ale prietenilor săi din pădure.
   -Am avut și eu un prieten spiriduș! îl întrerupse Butch.
   -Toți am avut, râse gros bunicul de-i săriră toate cele trei mustăți în sus. Și eu am avut, bondocul lui tataie!
   Iar de-atunci lumea lui Butch se umplu din nou de prințese, nimfe, pitici și toate cele, curse din fiecare lectură parcursă. La început băiatul le descoperise numai cu urechile, dar după o vreme ochii lui începură să se plimbe pe rândurile paginilor. Căci bunicul era bătrân și adormea repede, fără să termine, de multe ori, poveștile anume pregătite pentru Butch. Din acel moment fericirea de copil a lui Butch deveni completă și de fiecare dată când se simțea singur pleca să se alăture prietenilor puși, în siguranță, între coperțile frumos colorate.

   Cărțile pentru copii lăsară apoi locul celor pentru adolescenți, în momentul în care Butch crescu și deveni interesat de povești mai lungi și mai spectaculoase. O descoperi pe Oksa, o fată ca și el, plecată în căutarea aventurii. Numai că ea avea bunică, pe când el se lăuda cu-n bunic mustăcios. Ce pereche bună ar face bunicul cu năzdrăvana bunică a Oksei, gândea Butch în sinea sa!






   Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014. Tema a fost propusă de Editura All .


3 comentarii:

  1. Yeeey, ai reusit sa-ti faci header-ul mare :)
    Ce frumoasa e povestioara!
    As vrea si eu sa fiu cititor ca Butch :) Paat ca nu se castiga bani din asta, ca ar fi jobul ideal pentru multi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, Dorina, după încercări eșuate am ajuns la mal :D. Am șters și câteva comentarii, din greșeală, atunci când l-am mărit. Îți închipui numai ce aventură!
      Butch e mai norocos din fire, a prins vremurile alea în care cititul era un job grozav :D!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...