marți, 29 octombrie 2013

Că o ardem camuflați


   Și iată cum citez din versurile unui solist român pe care nu-l înghit dar care, inevitabil, începe să-mi cânte în minte atunci când văd o haină cu imprimeu army. 
   De unde nebunia asta cu printul milităresc la femei, ar ridica unii o întrebare. Pare-se că lucrurile nu-s foarte greu de explicat, iar varianta pe care o propun eu sunt convinsă că nu-i o revelație și că multora le-a trecut prin cap.

   Am crescut, cu toate, orbite, fermecate de băieții ăia cu mușchi, blonzi, care apăreau prin filme, fie și ca personaje secundare. De multe ori ne uitam la producție, eram martorii unei povești fantastice dintre doi îndrăgostiți care trecuseră prin apă, foc, porți de aeroport și în sfârșit se reîntâlneau, când... apare un blond din ăsta, cu părul retezat scurt, cu haină de camuflaj, chipurile să-i strângă cu respect mâna îndrăgostitului care a riscat totul pentru iubire și mai mult ca sigur a făcut și nenumărate fapte esențiale pentru omenire în tot acest timp. A salvat un copil din fața unei mașini, a recuperat poșeta unei dudui în vârstă și tot așa.

   Sau în filmele cu dezastre naturale. Se dărâmă un munte, se anunță o tornadă, ia foc o pădure, apare camuflatul. Ce spunem cu toții când apare camuflatul? Prima oară răsuflăm ușurați și-abia apoi ne găsim cuvintele și trântim concluzia Acum, bine c-a venit ăsta, că se-alegea praful de toți. Instant, calamitatea e oprită cât timp apare militarul. Pădurea arde, dar parcă mocnit, muntele se oprește puțin din prăbușire. De multe ori, scenariștii, regizorii, producătorii ucid blonzii în camuflaj până la final. Ca să ne demonstreze nouă că nu uniforma contează și că adevăratul erou e tipul ăla în tricou și blugi căruia nimeni nu-i dădea șanse. Probabil multe femei au fost dezamăgite că blonzii au murit, eu aș fi aprins chiar și o lumânare la mormântul blonzilor uciși în filme. 

   De ce zic de blonzi când sunt convinsă că multora dintre noi nu ne plac blonzii? Nu cred că s-au născut cu cămășile din camuflaj pe ei, dar trebuie să recunoaștem că le stă mai bine decât șatenilor ori bruneților.

   Iar de aici, de unde pasiunea femeilor pentru astfel de haine, că doar nu-și propune vreuna să salveze pe cineva într-o astfel de cămașă și cizme cu toc? Eu zic că imprimeul ăsta, ridicol pentru femeile anilor 60,70 atunci când venea vorba despre vestimentația lor, conferă oarecum o senzație de putere. Nu neapărat în sens masculin. Mă refer la puterea pe care o oferă camuflajul, la faptul că nu e deloc pretențios. Dacă verși o cafea pe camuflaj n-ai niciun stres. Camuflajul d-aia s-a inventat, să țină la târșeală, nu doar ca să-ți pui trei rămurele pe cascheta de soldat și să te faci una cu-n tufiș.

   Apoi, cred că o cămașă din camuflaj scoate din belea o rochie sau o fustă destrăbălată. Ai, să spunem, o fustă de te fluieră tot șantierul când mergi pe bulevard. Iei o cămașă din asta pe tine și cel puțin jumătate din șantier n-o să te mai vadă. Camuflarea aproape perfectă, așadar!

SheInside: 22$

SheInside: 40$

SheInside: 26$

Și-n cele din urmă, să zicem c-avem de-a face cu o situație extremă. Mergem la bancă să retragem (cât oare?) 100 de lei de pe card căci nu merge bancomatul. În timpul ăsta un grup de băiețași pun în aplicare jaful anului. Doi dintre ei se iau la ceartă, unul scapă pistolul, nu-l mai caută că oricum nu are cine să-l ia de lângă ghivecele din colț. O să-l ia mai târziu. Lângă ghivecele din colț e femeia în camuflaj, prinsă fix când stătea la coadă să retragă ăia 100 de lei de pe card. Treaba e că nu s-ar fi aflat în preajma ghivecelor dacă nu apărea o tânără elegantă care mai mult ca sigur urma să facă o super tranzacție. Camuflata s-a făcut că mai are ceva de căutat prin geantă și a lăsat-o pe elegantă înainte, doar ca să nu se facă de râs cu suma pe care avea s-o rostească. Ori din curiozitate, să vadă ce oare o să învârtă drăguța femeie care deja se salutase prietenos cu toți angajații băncii. Când au intrat hoții, camuflata a picat între ghivece. N-au mai văzut-o. Pe elegantă au împușcat-o în cap c-a început să plângă și, ghinionul ei, semăna foarte mult cu fosta iubită a liderului grupului de băiețași.

   Fata noastră în camuflaj ia pistolul. Nu știe cum să tragă cu el, dar îl ia. Când să-l bage în haină, îl scapă pe lângă buzunar. Avea căptușeala desfăcută. Nervoasă, bagă mâna după el, ce pățește până îl simte. Când poc! pistolul se descarcă (nu era prea nou), liderul grupului cade secerat ca eleganta cu 5 minute înainte. Când moare liderul, grupul se dezbină, planul se face praf, nino-nino apare poliția, vine presa, fata în camuflaj e în centrul atenției. A doua zi e în ziare, la Realitatea, peste tot. Toți o văd o eroină, că doar așa arată una. Eroinele nu poartă blugi și cămăși albe, decât în filmele alea în care stuff-ul invidios ar fi în stare să facă o viitoare Lara Croft dintr-o elevă în uniformă. De ce? Pentru că de la eroi ne-am deprins să copiem stilul. Ne luăm tricouri cu S-ul lui Superman, șepci de Power Rangers, măști de Cat Woman, stilouri de Sailor Moon, bentiță cu tricolor ca a Sabinei... fiecare cu eroii lui!

13 comentarii:

  1. Uau, cata inspiratie ai avut! Ai mers foarte departe si a fost haios, I am truly impressed. In alta ordine de idei, nu isi mai aduce nimeni aminte ca moda camuflajului a mai avut o perioada de glorie cel putin la noi, acum vreo 10 ani? Poate sunt eu prea batrana, dar imi amintesc ca era nebunie cand eram eu in liceu cu imprimeurile astea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Orjen, perfect ți-ai amintit! Aveau fetele de la Asia pantaloni cargo cu imprimeu army. Îi purtau cu bustiere și cu bocanci din ăia cu talpă de 15 cm :D. Pe la noi prin liceu doar băieții purtau, din câte rețin. Și nici ei foarte mult căci majoritatea erau setați pe blugi largi, de rapperi. :)

      Ștergere
  2. Mi-a placut la nebunie articolul tau, esti...speciala!:)
    Te admir si te felicit!

    Pupici, Aurora!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilda, nu uita că toți suntem. Trebuie doar să facem ceea ce ne place ca să dovedim asta :D! Kiss back!

      Ștergere
  3. Am crezut si eu ca m-a prins trendul asta. Mi-am comandata nul trecut un pulovar,a veam de gand sa il port cu pantaloni albi. and m-am vazut cu el eram ceva de genul WTF ?:))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cu ceva negru aș combina cămașa aia mai de sus. Chiar mi s-a pus serios pata pe ea, numai că am nevoie și de niște bocanci negri...și de câte și mai câte :D Pupici, Andreea!

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Salutare, Anemona! Cum merg lucrurile în superblog? :*

      Ștergere
  5. Eu nu m-am incumetat sa imi cumpar ceva cu imprimeul acesta, dar cateva jachete good old khaki tot am. Sa stii ca m-ai facut sa rad, dar permite-mi sa te contrazic! Mr husband are o poza din tinerete in astfel de pantaloni si imi venea sa mi-o pun desktop pe la 19 ani :)). Iar el e brunet, nicidecum blond.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alice, sunt sigură că sunt și excepții. Eu tare aș vrea să văd poza, m-ai făcut curioasă, dar cred că cererea mea e cam exagerată :P.

      Ștergere
  6. :))) dar pe cine nu suporti? pe Velea sau pe puya?
    Cat despre imprimeu inca nu mi-am cumparat nimic, dar acum vreo 15 ani in tineretile mele, aveam pantaloni army :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramy, pe Velea. Nu-mi place felul în care s-a transformat, mi se pare că exagerează cu vestimentația și mai ales cu limbajul. Eu cred că Velea cel vechi era mult mai ok, mai deosebit și mai sensibil decât cel de astăzi.
      Nici pe Puya nu-l plac prea mult, din aceleași motive. Doar că la el stau invers lucrurile: a devenit dint-o dată sensibil și prietenos cu toată lumea. Dar astea sunt așa, niște constatări de pe margine, n-am de unde să știu cum sunt ei în viața de zi cu zi. :D

      Ștergere
  7. nu prea ma dau in vant, dar o gecuta ( nepurtata de mult ) tot am!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...