joi, 14 martie 2013

Mare, soare și Gaudi!


   Când am împlinit 14 ani, am avut o experiență mai puțin obișnuită. După mica petrecere pe care o dădusem cu ocazia nașterii primului meu buletin, prietena mea cea mai bună mi-a zis că trebuie să încercăm ceva nou, de care să ne amintim până la sfârșitul vieții. Cum opțiunile nu erau foarte multe din cauza vârstelor noastre fragede, am decis să mergem la o binecunoscută „ghicitoare” din zonă, mai mult din curiozitate, să vedem și noi ce se întâmpă acolo.
   Experiența a fost una lipsită de misterul și aburul vrăjitoresc ieșit din ceaun, așa cum ne imaginam noi. N-am văzut nici gheare de liliac și nici sticluțe cu poțiuni magice, numai o bătrânică care se tot încurca atunci când împărțea cărțile pe masă. După ce ne-a înșirat vrute și nevrute despre școală și carieră, ne-a dat în cărți despre viitorul nostru amoros și mi-a strecurat o frază pe care aveam să mi-o reamintesc peste ani : O să cunoști un bărbat foarte important în viața ta. Dar nu aici, ci în Barcelona. Ce ne-am mai distrat atunci pe seama spuselor bătrânicii, dar câteva luni mai târziu deja uitasem de episod, aminintindu-ne numai de fatul că am fost și noi, cândva, la „ghicitoare”.

   Câțiva ani mai târziu, ne-am adunat un grup de prieteni să mergem să vizităm un mare oraș european, la sfârșit de sezon estival. Auzisem noi că în Spania vremea ține cu bronzul până pe la jumătatea lui octombrie, așa că ne-am orientat rapid înspre Barcelona. Cum mulți dintre noi locuiau în vestul țării, iar cealaltă parte în sud, în apropiere de Brașov, am decis să alegem drept punct de plecare Clujul. Prietena mea din copilărie de care vă spuneam mai sus, a făcut rezervări prin agenția de turism Paralela 45 și iată-ne pregătiți cu toții pentru mare, soare și Gaudi.
   În timpul zborului aproape ațipisem când mi-au răsunat în minte vorbele ghicitoarei despre bărbatul din Barcelona. La început am zâmbit în sinea mea, dar n-am dorit să împărtășesc celor din jur gândurile mele năstrușnice și nici să mă concentrez pe idee.

   Zilele vacanței din Barcelona s-au împărțit rapid între vizitele obiectivelor turistice, călătorind la început cu tururi hop on, hop off, dar după ce bugetul s-a mai strâmtorat am luat-o la pas și am constat că fiecare stradă în parte avea ceva unic, impresionant, deosebit de viu și colorat. Nu am ajuns din prima la Sagrada Familia, ci am vizitat mai întâi Parcul Guell și clădirile de pe Passeing del Gracia, alte capodopere are arhitectului catalan Gaudi. Știam deja cu toții din broșuri de crucea cu patru brațe, o notă specifică stilului gaudist, și încercam să o depistăm pe toate clădirile.


    Parcul Guell a fost obiectivul turistic pe care l-am apreciat cel mai mult, fiind un loc născut parcă din culori magice, distincte, contrastante. La o primă vedere am avut impresia unei aterizări pe tărâmul lui Hansel și Grettel, descoperind  clădiri glazurate parcă cu topping alb de zahăr. Mai mult, aleile labirintice, mă purtau mai adânc în lumea magică a poveștilor, a labirintului lui Pan și a folclorului iberic. Sagrada Familia mi s-a părut mai intimidantă, gravă, colosală, asemnea unui edificiu prea sacru pentru a-l înțelege și a-l asuma. Cu greu ai fi intuit că imensa catedrală și jovialul parc sunt operele de artă ale aceluiași om, dacă nu ai fi fost informat din timp.

   Câteva dimineți le-am petrecut pe plaja Barceloneta, care deja devenea supra-populată în apropierea prânzului. Admiram ore întregi vaporașele ce navigau până în apropierea țărmului, imaginându-mi deseori contrastul dintre mulțimea actuală strânsă pe nisipul fin și imaginea creată de Picasso în urmă cu 100 de ani, conform căreia plaja era locul de popas pentru cai și bărci, oprite pentru repaos în treburile cotidiene.
   Urmau apoi prânzurile lungi, servite în restaurantele cu terasă de lângă plajă. Printre altele, Barcelona a reprezentat pentru mine o experiență gastronomică fenomenală. Nefiind amatoare de pește, am descoperit fructele de mare, nici ele foarte pe gustul meu, dar interesant preparate în tocane de legume cu sosuri ușor picante.
   Din piața de La Rambla mereu ne făceam plinul de bomboane și fructe  înainte de excursia zilnică. Printre coșurile atractive de litchi, ananas, papaya, cireșe cărnoase, ambalate cu toate în caserole numai bune pentru transportat în rucsac, se regăseau cascade dulci de mentosane, bomboane de ciocolată, jeleuri dulci-acrișoare, fructe zaharisite și bezele multicololore. Ori, rafturi ticsite cu batoane și tablete de ciocolată ce te țineau cu mâinile lipite minute în șir de mesele precupeților. Of, dulce vacanță  Barcelona!


   Treceam apoi printre șirurile de artiști stradali, pe care-i regăseai în toate punctele zonelor centrale ori intens vizitate de turiști. Ne-a speriat un om de tinichea care cânta de zor imnul Barcelonei (echipei de fotbal) bătând gălăgios din palme, între versuri, fix în dreptul urechilor noastre. Motiv pentru care am mers să vizităm stadionul! Am făcut un tur lung pe Camp Nou, iar apoi am admirat trofeele expuse în muzeul echipei FC Barcelona. Noi, fetele, ne-am amuzat pe seama ghetelor lui Koeman, în timp ce băieții mai mult ca sigur și-ar fi dorit să le probeze măcar o dată.
   Ultimii bani i-am dat pentru bilete la zoo, în parcul de la Ciutadella. Am prins a doua reprezentație a spectacolului cu delfini, iar apoi ne-am pierdut fiecare pe aleile grădinii zoologice, foarte aglomerate în comparație cu atmosfera din grădinile mioritice.

   Viața de noapte în Barcelona e destul de sumpă, mai ales dacă ești turist de sex feminin și deja ai dat o raită prin Mercadonna din prima zi a vacanței și ai umplut un coș de cumpărături cu produse cosmetice foarte variate și convenabile ca preț.
În jurul Barcelonetei găseși o variate de cluburi și terase, unele ulta-moderne și scumpe, în care rulează fonic cea mai în vogă muzică house, iar altele vintage, cu muzică de jazz în surdină ori band-uri live. Cele din urmă nu sunt exclusiviste precum suratele lor din București și sunt destul de accesibile, fiind aglomerate, iar publicul lor neavând un target de vârstă predefinit.

   Vacanță Barcelona? Oricând, din punctul meu de vedere, căci am atâtea locuri noi de descoperit, atâtea străduțe de străbătut și meniuri noi de savurat. Artă, modernism, dezinvoltură, urbanism, toate adunate într-o aglomerație veselă, ce pulsează intens prin parcuri, magazine și piețe. Dacă banii nu ar fi o problemă, probabil ar fi unul dintre orașele în care m-aș stabili pentru totdeauna. Cât despre bărbatul important de care vorbea bătrâna ghicitoare, nu cred să-l fi zărit ori cunoscut și este foarte probabil să fi îmbrăcat forma artistică a lui Gaudi.



Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...