sâmbătă, 9 martie 2013

Femeia de catifea


(Acțiunea se petrece în timpul zilelor noastre, semnificația sa este atemporală însă, având caracter universalist. Discuția are loc pe un metru pătrat, mai exact pe bancheta metroului. Narcis și Pavel stau unul lângă celălalt cu câte o pungă de cadouri în brațe. Deși nu se cunosc, leagă rapid o conversație pornind de la sacoșele cu imprimeu frumos și funde multicolore.)


Narcis: Pentru soție? (întreabă el rotindu-și apoi ochii în poala vecinului de călătorie)
Pavel: Da (spune zâmbind bărbatul cărunt)! La fel și dumneavostră? (din nou roată oculară împrejurul pungii celuilalt)
Narcis: Da, da! Patru ani de la căsătorie! Ne-am luat pe când eram studenți. Ea era mai mare decât mine cu trei ani și câțiva centimetri, fiind studentă eminentă în an terminal. Colegii râdeau vădit pe-atunci de mine și-mi ziceau că mai întâi trebuie să... (pauză bruscă). Pardon, probabil am cam exagerat. Nu ne cunoaștem ș totuși mi-am permis atâtea.
Pavel (dând grăbit din mâini): Nu, domnul meu, n-aveți grijă! Similar este și cazul meu numai că la mine a fost invers. Eu sunt mai în vârstă decât soția mea, dar nu cu trei ci cu douăzeci și trei de ani. (scurtă întrerupere pentru a-i da timp interlocutorului să-și vină în fire). Te gândești, probabil, ce-o fi fost în mintea mea, darămite a ei? Află că eram ditamai burlacul, gentilom de Costinești; danseam seara cu femei feleurite pe veranda restaurantelor Slim. În fiecare seară cu o altă madamă! Când într-un ceas târziu (se uită la ceas) o zăresc pe dânsa cum aleargă înlăcrimată și mi se prăbușește ca din senin la picioare.
Narcis: Epic!
Pavel: Nicidecum. Clișeu, domnul meu! Femeile mereu caută un umăr pe care să plângă, fie el cunoscut ori necunoscut. Tocmai d-asta i-am luat ceasul acesta (răscolește scurt prin pungă și scoate un ceas (Borealy) al cărui cadran era decorat cu pete aurii de leopard), ca să-și amintească de faptul că orice suflet sălbatic sau rătăcit își poate găsi liniștea și fericirea la timpul potrivit.



(Narcis oftează scurt.Uimirea produsă de aflarea diferenței de vârstă dintre bărbatul cărunt și soția sa i se șterse de pe chip.)

Pavel (continuă ideea pivind fix înainte, luându-și ochii de la tânărul de lângă el): Femeia e un leopard și jumătate. Orice ai face e mereu cu o leghe înaintea ta, gata să te sfâșie și să te înrobească. Dacă o înșeli și află, plânge, iar prin lacrimile ei ți se înalță înaintea ochilor drept martiră, în timp ce tu te demasculinizezi ca un prostovan. Dacă te înșeală și afli, atunci ești probabil cel mai isteț bărbat de pe planetă. Ori dorește ea să se lase descoperită, căci îți trebuie prea multă iscusință ca să bagi de seamă infidelitatea unei femei. Noi suntem idioți, ne dăm de gol. Ele sunt calme ori din cale-afară de agitate, iar asta ne bagă adânc în ceață.

(Bărbatul se oprește din cauza vecinului care se foiește și scoate din punga de cadouri o sticlă aurie de șampanie.)

Pavel: Băutură fină! Cineva are chef de nebunii în astă seară!
Marcel (mândru peste poate): Șampanie cu foiță comestibilă de aur 23 karate. Cea mai apreciată din lume așa cum soția mea e lucrul cel mai de preț din viața mea. Știți, când eram biet studențel, cu tricou purpuriu și blugi prinși la tiv în ace de siguranță, colegii mei mă tot băteau la cap că aș fi prea bleg și prea copil pentru ea, că mai trebuie să cresc nințel la sânul mamei și alte zeflemeli. Au avut puțină dreptate, pot spune, căci la început ea tare mă mai dădăcea și căuta să mă îndulcească după fiecare moment greu prin care treceam. Tocmai de aceea (mai scoate o cutie aurie din punguța larg desfăcută) i-am luat și bomboane, moi datorită ciocolatei, dar apoi puțin dure grație alunelor crocante. Exact ca mariajul nostru: perfect la prima degustare, dar dificil după o perioadă. Și tocmai duritatea alunelor face procedeu degustării mai interesant, dacă mă înțelegeți!
(O voce feminină intervine între cei doi: Urmează stația...)
Pavel: Eu cobor la următoarea, domnul meu. Te-am lăsat și își urez petrecere frumoasă diseară.
Marcel: La fel, stimabile. Sper să ne surprindem soțiile într-un mare fel!
Pavel (ridicându-se și așezând meticulos ceasul în pungă): Nicio șansă, cumetre. Ți-am spus doar, ele-s mereu cu o leghe înaintea noastră... cel puțin cu una!


      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013. Temă propusă de Borealy România.

7 comentarii:

  1. Mi-a placut!Mi-a placut foarte mult!:) Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi-a placut mult si am citit cu zambetul pe buze! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Inca o data raman surprinsa de inspiratia care igi salasluieste in minte si de frumusetea gandurilor.....extrem de frumos!Felicitari:*:*

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...