luni, 11 martie 2013

Fanfaroana cu ac, ață și foarfecă


   (Una, două, trei...Gata, am urcat treptele înspre scenă. Un ins îmi face semn să mă îndrept înspre centru și-mi aruncă de la distanță un microfon. Mă duc în locul indicat, tușesc pronunțat într-un pumn, în timp ce cu palma cealaltă acopăr capul microfonului. Văzusem eu prin filme că așa se procedează, dar nu cred că mi-a mers căci am zărit o domnișoară cum se strâmba ca și cum un cui ruginit i-ar fi zgâriat tânărul timpan. Fixez microfonul în suport și îmi încrucișez mâinile în dreptul taliei, arcuind inelarele. La naiba, ia să le las lejer pe lângă corp, că doar nu m-am călugărit peste noapte! Tușesc iar și încep:)

   Sora mea era cea mai vestită croitoreasă pentru păpuși de pe stradă. De fapt, nu doar de pe stradă, ci din întreg cartierul. Era, cum s-ar zice, Donatella Versace de Berceni. (Aud câteva râsete) Asta dacă vă puteți imagina o Donatella oxigenată în miniatură! (Nu mai râde nimeni, așa că trebuie să schimb subiectul rapid) La șase ani, așadar, croia paltoane din satin, rochii peplum, blugi și chiar ștrampi pentru păpuși. Pe cuvânt că se strângeau toate fetițele de prin zonă, cu păpuși cu tot, să asiste la prezentările ei de modă. Barbie, Susie, Ken... toată elita păpușărească se afla în scara blocului.

  O dată am primit șpagă de la un băiețel să-l las și pe el să intre la marele show. Îi zic, măi Vlăduț, măi băiatule, ți-ai pierdut mințile? Cum să mergi mă, tu?Acolo e treabă muierească, ia fă tu drum întors la basculanta din nisip! Dar ți-ai găsit, abia îl întărâtasem. În secunda doi, l-am băgat pe sub mână la defilare. N-a avut el loc VIP, dar măcar a văzut ce tendințe tronează în vara respectivă.
   Apoi, veneau puștoaice d-astea mici cu pantaloni pentru păpuși la strâmtat. Gândeam, cum Doamne iartă-mă să se îngrașe păpușa? A mâncat carbohidrați din tortul de plastic? Altele veneau cu păpușile la casting, iar soră-mea le tot dirija prin fața blocului cu număr de ordine, iar apoi să vezi figuri, că aia e prea grasă ori că n-are părul cu volum... Am uitat să vă zic că soră-mea era și hair stilistă, așadar vorbim despre o fuziune între Donatella Versace și Geta Voinea, ca să stabilim niște parametrii. Cosea la păpuși păr din ață colorată: roz, verde, mov, până arătau ca niște încornorați (îmi pun două degete în cap, imitând un drac). Așadar, asta era soră-mea la șase ani: marele designer de Berceni, fanfaroana cu ac, ață și foarfecă, care dicta trendul în moda păpușărească.

   La 16 ani deja era celebră pentru blugii pe care îi broda manual. Se tot văita că n-are mașină și așa că a continuat cu lucrul manual. Veneau toate gagicile din liceu c-o pereche de blugi într-o plasă la noi acasă și o rugau să le facă și lor, ba o libelulă, o frunză de arțat, ori inițialele vreunui iubit. O dată zic să iau și eu perechile gata brodate la cercetat. Văd una cu-n păianjen răscăcărat pe toată pulpa, una cu stele pe diagonală, una cu I.T., M.S., P.U... De câți o fi, frate, amorezată fătuca asta, mă întreb eu și trântesc nedumerit toți nădragii într-o cutie. Ce nu știam atunci era că respectiva cutie era folosită pe post de „pubela croitoriei” și mama, cum e mama! (rotesc ochii) a luat cutia cu nădragi cu tot și naiba știe ce s-o fi ales de dânșii. Asta-i treabă veche, între timp au crescut buruieni pe ei, pe maldărul de gunoi de la periferie.
  Acum să vezi la școală ceartă între tipele fraudate și soră-mea. Că, fată, te distrug, aia erau blugii mei de 200 de euro de la mama! Pe scurt: scandal în lumea modei! Soră-mea era compromisă și nu mai mergea treaba ca la șase ani, atunci când dacă se lua cineva de ea îi dădeam respectivului două mingii de baschet în cap de vedea stele verzi pe pereți. Mai rău era că toată vina era a mea și așadar trebuia să-mi salvez surioara de la prăbușirea profesională. Două zile mai târziu, devenise săraca istorie, nu mai venea nimeni la ea cu nădragii la brodat.

    Cum era Paștele și am primit niște bani de la mamaie, mă duc la un magazin de electrocasnice și-l întreb pe băiatul ala de aranja marfa pe rafturi: Ceva promoții electrocanice? Ăla dă din cap că nu știe și mă trimite să întreb la casă. Acolo dau peste o tanti și o întreb dacă are mașini de cusut mai ieftine, ca pentru bugetul meu. I-am amintit de vreo 50 de ori că n-am chiar banii emirului din Abu Dhabi, până a găsit una fix pe gustul meu financiar, Singer 155 Aniversary. Apoi, să vezi mare paranghelie când am ajuns acasă; sărea soră-mea prin pat de mi-era frică să nu se catapulteze direct pe geam ori prin tavan, un etaj mai sus. În ziua aia și-a făcut o geacă. A doua zi, la școală, colegele iar cu gura pe ea, ca să le facă și lor la fel, dar pe alte culori!
   Și uite-așa am salvat prăbușirea soră-mii, neavând decât o umilă pretenție ca din încasări să-mi dea și mie un 10-15% pentru investiție. În câțiva ani am scos de 10 ori mai mult decât băgasem. Așa că m-am gândit că n-ar fi rău să trec și eu pe afaceri și ce-mi trecu mie prin cap să fac săculeți parfumați pentru mașini, că tot mai avea doi-trei tovarăși care abia își cumpraseră mașină și o iubeau mai mult decât orice pe lumea asta. Fac eu rapid un calcul și mă duc cumpăr levănțică, pânză colorată și mă priponesc în fața mașinii ca să trag și eu câteva cusături . Asta după ce tot spionam pe soră-mea cum coase, cum bagă ața, cum învârte de roata laterală. Cos eu 20-30 de săculeți când poc! roata. Nu mai aveam cum să manevrez acul, așa că m-am pus pe inventat o poveste cretină pe care, evident, nimeni n-a crezut-o. În cele din urmă, tot perseverând în minciuni, am obosit și am cedat...
O voce din sală: Bine că măcar acum are sora bani de mașini, chiar și mai scumpe.
Eu: Eh, nu pot spune că s-a îmbogățit. Dar tot eu trebuie să rezolv situația, că doar a fost iar vina mea.
Altă voce: Păi și ce-ai de gând să faci?
Eu: Nu mai trebuie să fac nimic. D-asta am venit în seara asta aici. V-am amuzat, v-am distrat, acum mă retrag, îmi iau banii și imediat mă duc după mașină. Sau ce, credeați că Donatella de Berceni n-are și ea un frate deopotrivă de talentat?

(Lumina se stinge în aplauze și râsete. Eu cobor de pe scenă, salut pe băieții din spate și respir ușurat.)



Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013. Temă propusă de MarketOnline. Personajul principal a fost masculinizat pentru că de obicei bărbații dau mai bine la stand-up comedy :)



Un comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...