vineri, 9 noiembrie 2012

Trăiesc viața ca pe o poveste parfumată


    Ni se spune că viața nu este niciodată ca în povești, că inorogii sunt plăsmuiri ale imaginației noastre, iar zânele și spiridușii nu au trăit nicând aievea și nici nu s-au stecurat vreodată prin tufișurile parfumate de trandafiri. Și că nici poveștile de dragoste nu ar fi nimic altceva decât momente efemere ale scurtei noastre existențe.
  Eu cred în povești, în magia lor, în puterea făuritorului de basme de a mă răpi și a mă teleporta pe tămânuri de vis, cu grădini nesfârșite de gardenii și flori gingașe de mărgăritar, cu desișuri întunecate și creaturi ghidușe, cu tineri neînfricați și palate strălucitoare, cu domnițe de curte grațioase și fete sărace cu talente nebănuite. Și mai cred că fiecare dintre noi își poate creiona propriul basm, nu ca pe o lume paralelă ci ca pe una perfect integrată în cea reală. Ce vă voi povesti în continuare puteți cataloga drept plăsmuire, scornire euforică sau nebunie. Dar vă invit să mă citiți până la capăt, apoi să închideți ochii și să vă imaginați măcar pentru câteva clipe în rolul prințesei Aurora, din basmul Frumoasa din pădurea adormita (Charles Perrault), pe care îl voi juca în această prețioasă seară autumnală în fața măriilor voastre.

   „M-am trezit în acea dimineață în aceași lume în care mă deșteptasem în fiecare altă zi a vieții mele. Afara nu era nici soare, nici perfect înnorat și pe cer se dădea o luptă continuă între raze și nori. M-am îmbrăcat în grabă și am început să îmi plimb mâna de-a lungul cutiuțelor cu ceai, aliniate pe raftul din bucătărie. M-am oprit la un ceai rose, cu aromă de cuișoare, zmeură și petale uscate de trandafir. M-am întors cu ceașca de ceai în cameră și am așezat-o pe marginea noptierei, acolo unde își ducea traiul obișnuit parfumul More, o esență floral-lemnoasă luxuriantă ascunsă într-o sticlută aurie. Pe nesimțite, somnul m-a furat din nou și am simțit cum corpul meu se metamorfozează, devenind ușor ca o peniță de privighetoare.
   -Trezirea! strigă o voce pițigăiată și am simțit niște mișcări ușoare pe palmele mele.
   Am deschis ochii si nu mică mi-a fost mirarea când în fața mea am zărit o vietate mică, strălucitoare, cu cosițe lungi răsucite. Purta o rochiță brodată parcă din stropi de rouă aurită și o pereche de aripi mici o ajutau să zboare încet de pe o palmă de alta. Din bătaia aripilor sale ieșea un parfum prețios, de flori de crin și iasomie.
   -Sunt Ursitoarea Parfumului, îmi spune cu glasul său cristalin și vesel ca de copil. Aseară ai uitat să folosești parfumul More și drept urmare te pedepsesc să cazi într-un somn adânc, din care numai un tânăr brav te va trezi, cu un sărut sincer și catifelat ca atingerea unei piersici.
   Și astfel am căzut prizonieră viselor și m-am pierdut în mrejele fanteziei. Uneori mă aflam în ținuturi orientale, plimbându-mă prin păduri de santal și dansând sub cerul înstelat. Alteori, mă regăseam în panorame polinesiene, prinzându-mi în păr flori parfumate de ylang-ylang. Dar niciun peisaj mirific nu reușea să mă cucerească, căci imediat cum începeam să mă bucur de frumusețile nou descoperite mă trezeam brusc într-o altă lume nouă. Blestemul Ursitoarei Parfumurilor se adeverise și nu reușeam nicicum să mă întorc în viața reală.

   Apoi, pe neașteptate, ceva straniu s-a întâmplat. Am simțit cum pe buze mi se prelinge o atingere caldă și discret parfumată a piersică. Era mai degrabă o învăluire neașteptată, care mă transforma din nou și îmi trezea corpul la viață.
   -Nu ți-ai băut ceaiul! îmi spuse prințul pe care l-am găsit la întoarcere.
   M-am uitat apoi la palmele mele, culcate alături pe capul pieptului. Ursitoarea Parfumului nu era niciunde și am crezut că a fost doar o închipuire. Ceaiul statea neatins în ceașca lui înflorată din porțelan, alături de sticluța cu parfum. Să fie oare el prințul cel neînfricat de care îmi povestea micuța arătare? Am deschis flaconul parfumului, l-am pulverizat pe încheietură, am băut ceaiul și am plecat spre oraș, să cumpăr prăjituri pentru ziua prințului.
   Strada devenea pe alocuri incandescentă și mi s-a părut că uneori ieșeau aburi strălucitori de pe marginile trotuarelor. În spatele meu auzeam, ca în surdină, șușoteli și râsete și la un moment dat eram aproape sigură că un clinchet curat de aripioare metalice se plimbă în jurul urechii mele drepte. Am ajuns la magazin și am luat prăjituri cu vanilie și glazură de mandarine.
   -Nu cumpăra prăjiturile! Nu e el prințul! am auzit în dreptul aceleași urechi.
   Dar nu am dat crezare celor auzite și tot drumul, la întoarcere,m-am întrebat dacă ceaiul pe care l-am băut fusese o alegere tocmai inspirată.

   Seara a început lin, cu lumânări plutitoare aprinse și buchete de flori albe prinse în jurul mesei pe care aranjasem prăjiturile pentru prinț. Privirea mea nu se dezlipea de acele ceasului și  aș fi tras de minutar să-l țin pe loc, numai că orarul îl împingea de la spate cu o forță mai mare decât cea a degetelor mele. Au trecut ceasuri infinite și el nu s-a mai arătat. Prăjiturile stăteau încremenite în fața mea și parcă glazura lor de mandarine se umanizase și îmi șoptea cu sarcasm Nu mai vine!. Nu știu dacă avea valeități profetice, dar el nu a mai apărut.
  -Ți-am spus că nu este el prințul, îmi strigă Ursitoarea Parfumului zburând deasupra farfuriei cu prăjituri.
  Și mă prinse de un deget cu mâna ei micuță și mă purtă agale printr-un univers întunecat, neparfumat.
  -Vezi cât de tristă ar fi lumea fără arome? Fără parfumul florilor și fără uleiurile eterice ale lemnului înmiresmat. Fără mireasma fructelor dulci și fără izul picant al condimentelor.  Fiecare parfum e o poveste, o aromonie de esențe. El ne poate transforma din cerșetori în regi, din neznădăjduiți în euforici, din timizi în maeștrii seducători.
   Nu i-am răspuns, dar mica ființă care mă ținea de deget a înțeles că am priceput mesajul său. Altfel, m-ar fi abandonat probabil în acel univers anost și nearomat.
   -Prințul poate fi oricine azi sau mâine, continuă ea. Fiecare dintre noi ajunge să fie prinț sau prințesă în viața cuiva. Uneori ne dezamagim unii pe alții și atunci rolurile se schimbă. Oamenii, ca și ideile, merită a fi păstrate pentru totdeauna în aceeași formă. Amintirile trebuie să conserve fiecare particularitate a celui pe care l-am considerat odată ca fiind prinț. Mirosul este cea mai trainică amintire pe care un om o poate păstra. Îți amintești, de pildă, cum mirosea parcul atunci când ploaia tomnatică îl uda, sau cum mustea câmpul primăverii de bogăția olfactivă a florilor sale sălbatice. La fel îți amintești și mirosul palmei unui prieten drag sau pe cel al primei zăpezi din an. În mintea ta se stâng, clipă de clipă, o sumedenie de aduceri-aminte mirositoare. Te-ai gândit vreodată ce dâră parfumată lași tu în mintea celorlalți? Cum te păstrează ei vie în cutiile minților? Tocmai de aceea te-am pedepsit pentru abandonarea parfumului More, căci nu voiam să își ștergi semnătura, gravura pe care alții au asimilat-o și te-au numit subit prințesă. Aroma pielii tale, infuzată cu note de piersici îmbujorate, flori de iasomie și mandarine dulci trebuie să dăinuiască în continuare, altfel adevăratul prinț o să îți piardă urma și va dura cel puțin o eternitate până te va regăsi și te va trezi din lungul tău somn.


Acest articol a fost scris pentru celebrarea noului parfum marca Oriflame, More, lansat in colaborare cu Demi Moore.

4 comentarii:

  1. M-a captivat povestea si m-a dus intr-o lume a basmului dar m-a tinut in realitate, chiar asa, un parfum ne poate caracteriza si asemana cu ceea ce suntem.
    M-am trezit de multe ori ca simt un anumit parfum care ma ducea cu gandul la anumite momente din viata.
    Imi place campania lansata de Oriflame pentru acest parfum si poate ca asta este si scopul, sa ma faca sa vreau sa il am si eu.
    pupici

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar trebui sa scrii o carte...esti talentata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Îţi mulţumim pentru înscrierea în concurs! Baftă multă!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...