sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Să ne-amintim de aparatele de ieri


Oktal ne-a sugerat să ne întoarcem puțin în trecut,
să ne gândim la transformările tehnologice care s-au petrecut
și voi începe cu mici crâmpeie din adolescență,
când socoteam că internetul nu-i urgență,
aveam doar aparate vechi, fără pretenții
și nu gândeam că se vor face atâtea noi invenții.

Îmi amintesc cu drag și nostalgie de primul telefon
un Nokia 3310, cu baterie care mergea beton
mă ținea și o săptămână până se descărca,
dar era tare incomod cu mine a-l purta.

Pe telefonul Nokia „cărămidă” l-am numit apoi
când în vitrine-au apărut modele noi,
azi am un smartphone Samsung cu multe aplicații
dar când mă gândesc la baterie, mă ia cu trepidații,
măcar este estetic și pot intra pe Facebook
de dis de dimineața pân seara când mă culc.

Acum să povestesc ceva plin de umor
legat de primul meu calculator
avea monitor clasic, cu tub catodic mare
și când îi dădeam drumul un zgomot de motoare
venea din unitate, cu precisă direcție
încât simțeam că am nevoie de cască de protecție.
De parcă un cutremur și-un zgomot de tractor
pornea ca o năpastă din calculator.

Astăzi am laptop slim cu care merg oriunde
prin cafenele, în excursii, la mare și la munte
un laptop ieftin, dar silențios și mic
îl port cu bucurie într-o gentuță-plic
și nu mai e nevoie să mă feresc de ropot
căci gingașa cutie nu scoate niciun zgomot.

Tot cu tub catodic aveam televizor
cu butoane laterale, ce străluceau de zor
pe ele apăsam ca să schimb un canal
era bun, pot spune, pentru tonusul general
și când să mut pe știri din sofa țopăiam
pe micile butoane cu vervă apăsam
și tot așa de mii și mii de dăți,
făceam cu toții drumuri scurte, ca niște idioți.

Ce bucurie mare și rară m-a-ncercat
când prima telecomandă pe piață s-a lansat
și mai apoi televizoarele LCD au fost croite,
plăteam mai mulți bani, dar aveau toate facilitățile dorite:
diagonale mari, rezoluții duble și multă claritate
nu se comparau cu ecranele vechi, obscure și încețoșate.

Ah! Uitai de aparatul foto din dotare
pentru care plăteam o avere la developare
îmi imaginam pe-atunci că într-o bună zi
vor apărea camere mini de developat
pe care să le punem în dulapuri sau sub pat
și-o să ne scoatem pozele cum om dori
nu mă gândeam la cabluri usb și alte fantezii!




Articol scris pentru SuperBlog 2012. Temă propusă de Oktal!

4 comentarii:

  1. Mununat.Succes! Scri minunat.Am un concurs pe blog, premiul fiind o carte extraordinara.Poate vrei sa participi.Te pup
    http://tweetsome.blogspot.ro/2012/11/concurs-librisro.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alexandrina, multumesc mult pentru aprecieri si pentru invitatie! Te pup si eu :)

      Ștergere
  2. Super! Mi-a placut ca, pe langa versurile haioase si pline de esenta, ai respectat si tema data.
    Voi reveni pe blogul tau cu mare placere si dupa incheierea concursului. :)
    Felicitari, Aurora, si mult succes in competitie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Oana Cristina. A fost o reală plăcere să îmi amintesc de aparatura din adolescență. Cu telefon a fost o adevărata epopee pana am invatat sa il folosesc. Era pe vremea cand abia aparusera si modelele precedente (de care ne hlizeam pe vremea aceea) erau cele Bosch.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...