marți, 13 noiembrie 2012

Cartea in habitatul natural


   Întotdeauna citesc romanele SF în brațele fotoliului meu colorat, în nuanțe vii, care mă poartă în spații extratereste și care mă teleportează cu succes în centrul acțiunii fiecărei povestiri. Apelez cu încredere la cele două pernuțe care îmi fac șederea mai plăcută, în cazul în care lectura se prelungește, pe neașteptate, pe parcursul a mai multor ceasuri. Nu uit de o ceașcă plina cu ceai, care să îmi infuzeze puțin din căldura și aroma sa.

  Romanul Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, aparținând colecției Nautilus lansate de Nemira, îmi prezintă un univers plasat în viitor, în care fiecare om devine propriul său conducător spiritual, asemeni unui dumnezeu personal. Fantezia paginilor scrise de Philip K. Dick este completată de savoarea și calmul pe care ceaiul de passiflora mi le insuflă.
   Uneori mai strecor și câțiva biscuiți printre dialoguri și paragrafe și nu de puține ori adorm îmbrățișată de brațele colorate ale fotoliului, amețită de gustul licorii calde și plec spre lumea viselor, în care devin, la rândul meu, un Palmer Eldritch:

                Pentru o clipă-s în fotoliu și simt lumina cum inundă dinspre geam
                în brațe țin o carte cu coperți obtuze ca de porțelan.
                Un ceas mai târziu adorm cu capul gol pe perna dantelată
                și mă trezesc în altă lume, ireală și neîntrupată,

                Alerg printre păpuși umane cu fiecare pagină
                și văd planeta Terra cum cade în paragină.
                Brusc mă trezesc din nou la realitate
                unde-n fotoliu, lectura va merge mai departe.


Articol scris pentru SuperBlog 2012. Temă propusă de Nemira.




Un comentariu:

  1. Foarte dragut locul tau de lectura, si eu citesc pe o canapea cu o paturica pufoasa portocalie :P Ceaiul e nelipsit :)
    Lectura placuta :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...