marți, 30 octombrie 2012

Tabla de șah a carierei


   Primele preocupări legate de cariera noastră le avem încă din copilărie.Părinții încearcă să ne ușureze drumul și ne înscriu la cursuri de pictura, dans sau limbi străine, încercând într-un fel sau altul să ne croiască un drum mai ușor, ideal din punctul lor de vedere. Mulți părinți își visează copii artiști, sportivi sau medici, dar de multe ori calculele lor sunt date peste cap de o evoluție total neașteptată, nedorită și de temut.

   Când eram princhindel îmi doream să devin biolog. Îmi făcusem laborator în podul casei și încercam să îndeplinesc zi de zi sarcinile din cărțile de biologie.Culegeam frunze și flori pentru albume, desenam insecte în agenda numită Lumea gărgărițelor, îmi făceam machete cu miniatura Lacului Sfanta Ana și a altor peisaje de vis pe care le decupasem din manualele vechi și le lipisem de grinzile podului.Undeva, pe o bancuță, înșiruiam borcane cu butași de flori: creșteam mușcate, iederi și cerceluși ca pe niște copii vegetali. Acesta a fost, aș spune, primul meu job: culegător de plante și bonă de flori de ghiveci. La vremea respectivă situația era desăvârșită pentru că timpul meu liber era dedicat, fără regret, acestei pasiuni infantile.
   Mi-am dorit apoi să fiu, pe rând, arheolog, pictor, scriitor. Entuziasmul pentru istorie și arheologie nu a durat mult, deși avea să se concretizeze mai târziu prin urmarea cursurilor unei facultăți de profil. Cu pictura am cochetat timid, căci nu am avut nici susținere și nici viziune. Am avut doar un talent de amator, care nu ar fi dus nicicum la o carieră profesională. De scris m-am apucat timpuriu și am avut pauze lungi, de câțiva ani.  Scriitura nu este, din păcate, ceva comercial și de aceea am deviat de la partea artistică și m-am focalizat pe articole de publicitate. În paralel, m-am ocupat de artizanat și m-am dedicat designului de accesorii și îmbrăcăminte.

   Așa am reușit să mă dezvolt financiar prin propriile puteri și mi-am dat seama că nici măcar atunci când faci ceea ce te pasionează lucrurile nu sunt întodeauna roz. Mereu o să existe acea balanță niciodată egal înclinată între viața personală și cea profesională. Cine nu și-ar dori, spre exemplu, să își petreacă fiecare zi ca pe una de weekend, călătorind, citind, dansând sau gătind oricând poftește? Dar cum factorul bani nu poate fi exclus din ecuația vieții, trebuie să învățăm să ne manageriem timpul și să îl împărțim deopotrivă între datorie și plăcerile vieții.
   Cel mai sănătos lucru pe care îl putem face este evitarea stabilirii unui orar fix în afara orelor de muncă. Multe persoane își organizează (chiar și în agendă) ce vor face, în detaliu, după încheierea programului. Ajung astfel să aibă un al doilea loc de muncă, acela de a trăi standard o viața personală. Consider că astfel nu reușim decât să acumulăm mai mult stres pe termen lung și că nu avem decât impresia că ținem totul sub control și că reușim să ne ocupăm de toate. Viața, prin natura sa, este imprevizibilă. Gestionarea timpului nu o poti aplica sub forma unei axiome și de aceea eu susțin fluidizarea orarului timpului liber. Cu cât vom reuși să păstrăm o linie bine delimitată între viața profesională și cea personală, cu atât mai repede ne vom elibera de stres și vom reuși să renunțăm a ne comporta în permanență ca și cum am lucra încontinuu.
   Eu privesc timpul liber ca pe un răgaz de a ne încărca bateriile pentru următoarea perioadă de muncă. De aceea încerc să îl dedic atât activităților fizice (aerobic, tratamente cosmetice, cumpărăturilor) cât și celor psihice (lectură, vizionarea unui film recent apărut, scris). Atunci când reușesc să mă ocup de lucrurile care îmi fac plăcere observ și o îmbunătătire a ritmului de lucru și simt că nu mai sunt prinsă într-o rutină zilnică. Alternarea și diversitatea activităților extra-profesionale sunt esențiale pentru tonusul trupesc și mental al fiecărui individ.
   Pe de altă parte, trebuie să nu exagerăm nici cu importanța timpului liber, deoarece ne putem pune în pericol locul de muncă. Cariera este o tablă de șah, fără tăgadă. Trebuie să ne concentrăm serios asupra ei, anticipând zilnic mișcările pe care trebuie să le executăm. O viață personală prea libertină poate avea consecințe nefaste asupra jobului. Ea ne poate face șah mat în orice moment, dacă nu reușim să o ținem sub control. Sunt nenumărate cazurile în care mulți angajați trec direct de la programul strict al unei zile de muncă la un stil personal de viața  viciat, care sfidează regulile decenței. De aceea trebuie să renunțăm la pozițiile extreme, fie că vorbim de viața intimă, particulară, fie că ne referim la carieră. Nu este indicat nici să abuzăm de libertatea pe care o avem imediat după încheierea programului, dar nici să ne încuibăm la locul de muncă și să ne ocupăm de saricinile profesionale  în timpul rămas liber.

   Problema carierei și a timpului liber, a gestinonării celor două planuri, este și va fi de actualitate. Evident, vor exista și momente în care vom cădea în extreme, fie pe unul fie pe altul dintre cele două planuri, dar trebuie să ne deprindem să controlăm ponderea fiecăruia în viața noastră. Nu trebuie să devenim noi înșine pioni, cai, nebuni, regi sau regine, ci trebuie să atribuim aceste roluri orelor timpului nostru. Noi trebuie doar să manevrăm totul pentru a ne bucura de gustul dulce al împlinirii vocaționale și al micilor bucurii de zi cu zi.


Articol scris pentru SuperBlog 2012. Tema propusa de TMI Romania.

Un comentariu:

  1. Imi place mult acest articol, chiar l-am citit cu mare placere, la fel ca si pe celelalte. Felicitari din nou! :*

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...