sâmbătă, 20 octombrie 2012

Parfumul seductiei: Press to Play Playboy VIP


   Petrecerea începuse de câteva ore bune. Pahare delicate, cu șampanie fină treceau din mâinile domnilor între degetele doamnelor. Deasupra grădinii de vară, stelele străluceau excentric, dar fără să egaleze explozia rochiei aurii sequin pe care o purtam. În afară de ea, o pereche de pantofi și poșetă, mă accesorizasem cu jucăușul parfum Press to Play Playboy VIP, varianta  pentru dame, evident!

  În jurul meu simțeam cum aerul se solidifică și se transformă parcă în valuri molatice, seducătoare, hipnotizante. O aromă spicy de bujor completa o notă ceva mai dură de lemn de santal. În spatele lor, se furișau ca niște siluete pline de erotism acordurile de nectarină, măr roșu și floare de portocal. Apoi, ca din senin, un praf de zahăr se așternea ispititor pe piele și, mai departe, pe valurile aerului din jurul meu.

   Nici nu apucasem să gust prima picătură din paharul de martini, când din mulțime îl disting, fără prea mult efort, pe el. Mereu sigur pe sine, cu un zâmbet incorigibil pe chipul aproape mereu destins, Daniel Craig mi se dezvăluie ca un zeu modern, seducător prin simpla prezență. Pașii lui parcă fac pământul să tresalte la fiecare apăsare, ca și cum un Bond, un detectiv perspicace, un lider al rezistenței și un Don Juan infinit de distins ar trece laolaltă, de jur împrejurul  meselor și al grupurilor de petrecăreți glossy.

 M-am îndreptat către el sigură pe mine, căci valuri dulci-lemnoase de Press to Play mă învăluiau și îmi confereau încredere.
   -Craig....Daniel Craig, se prezintă el în timp ce îmi întinde mâna. Când, în locul butonilor săi clasici zăresc un alt model, electronic, evident, care incită parcă la apăsare.
   -Un nou gadget de Bond? îl întreb eu șicanatoare.
   -Apasă pentru a juca, îmi răspunde el, lărgindu-și puțin zâmbetul perfect, atipic.
  Și parcă valurile de parfum din jurul meu au pus control pe degetele mele și am apăsat, involuntar, butonul prins pe manșeta cămășii sale. Brusc, toată mulțimea ce ne acompania, dispăruse și în jurul nostru nu se mai afla nimic decât o melodie tulburătoare, franțuzească. El stătea în fața mea și zâmbea ca un maestru de ceremonii. Nu puteam să îi zâmbesc complice până nu reușeam să preiau controlul.
   -O clipă, Mr. Craig,i-am zis și mi-am strecurat mâna în poșetă. Am scos sticluța aurie a parfumului. Nu era bărbatul pe care să îl cuceresc cu o singură picătură de esență fructată, așa că am mai apăsat încă o dată pe pulverizator.
   El adulmeca fiecare notă ca pe o parte prețioasă și vitală de aer. Privirile noastre s-au întâlnit din nou,mai pasionale și mai grăitoare decât o înșiruire amplă de cuvinte.
   -Îți place să te joci, spuse el. Dar nu o sa fie atât de simplu! Vezi tu, purtăm același parfum.
   Și brusc simt venind dinspre el o emoție olfactivă copleșitoare, un punch de tonka, lavandă și delicioasă ciocolată albă. Era varianta pentru el, care păstra dulceața și prospețimea notelor de măr roșu, dar devenea lemnoasă în timp ce se așeza pe piele. Ca un contra-răspuns masculin de seducție!
    -Pentru moment să lăsăm butoanele deoparte, îi zic în timp ce mâinile noastre se prind și începem un dans molatic și lipsit de candoare. Îi simt palmele puternice cum urcă de-a lungul spatelui meu și brusc, melodia se oprește. Începe sărutul pasional, aproape animalic și o dată cu el o piesă nouă, lipsită de ritm, aproape imperceptibilă.
 
    O ploaie efervescentă coboară peste noi, unind mai tare hainele de pielea noastra și o dată cu ele cele două trupuri neoprite din dans. Picăturile se prelingeau leneșe în jurul gâtului meu, luând cu ele parfumul meu încântător. Am auzit ca prins vis cum fermoarul rochiei mele se deschide, cum paietele sale cad grele și umede pe pământ și mi-am plecat ușor privirea, luându-mi ochii de la bărbatul superb lipit de mine. Când m-am întors la el nu mai era...

   În jurul meu era din nou gălăgie și rândurile de șampanie continuau să treacă de la domni către doamne. El nu se afla niciunde, ca și cum nimic nu ar fi fost aievea. Strecor o mână în poșetă și scot sticla elegantă, opulentă de parfum. Să apăs sau nu? mă întreb gândindu-mă la momentul amăgitor, proaspăt încheiat.Și iar îl văd cum apare, seducător, cu zâmbetul său tandru, în timp ce degetele mele apasă cu deliciu pulverizatorul sticluței plină de aroma dulce-lemoasă a seducției...


Articol scris pentru SuperBlog2012. Tema propusă de COTY.

3 comentarii:

  1. Frumoasa postare! Imi place stilul in care scrii. Recunosc faptul ca postarile lungi ma plictisesc, dar felul in care tu insiri cuvintele este captivant. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aceasta postare mi-a pus imaginatia la incercare, insa am inteles ideea. Fiecare isi poate imagina orice isi doreste atat timp cat este vrajit de esenta unui parfum seducator care incita la ganduri. Orice om este liber sa isi imagineze orice si chiar este sanatos acest lucru in masura in care nu se depaseste masura.

    Este de prisos sa mai spun ca mi-a placut postarea si felul in care scrii si totusi...felicitari!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...