marți, 16 octombrie 2012

Cadoul de Crăciun


   Ningea rar și pierdut de mai bine de patru zile. Ninsoarea nu contenea să se așterne încet peste aleile pline de viață până nu demult. Iarna, cel mai răzgâiat dintre anotimpuri își stabilise sosirea după bunul plac, așa cum, de regulă, decide tot de una singură când va ceda locul primelor raze de soare ale primăverii. De data asta, iarna venise în seara de Moș Nicolae, ca o binecuvântare și o bucurie pentru copiii orașului.
   Ivan mergea agale pe trotuar. Afară nu era prea frig, iar vântul lipsea din peisaj. Ninsoarea măruntă se strângea buchete pe umerii hainei sale. Din stofa fumurie ieșea un parfum sălbatic de țesătură veche și necurățată. O mână se strecurase timid în buzunar, în timp ce alta cădea uscată pe lângă trup. Un trup subțire, zugrăvit parcă cu ultimele resturi rămase pe un șevalet. Un gât albastru și lung se ivea din gulerul scurt al  hainei, iar linia pantalonului schița umbra unor genunchi osoși și inegal dezvoltați. Din buzunarul umplut cu o mână, curgea o batistă curată, cu două inițiale scămoșate, ce nu se mai distingeau. Ivan o simți, o luă în mână și o aruncă încruntat pe trotuar. Din batista asta pierduse colierul Ecaterinei, iar acum căuta grăbit ușa croitorului.Acolo, pe Strada Duminicii, își avea atelier și o mansardă cu vânzare Achim Tudor, un croitor cunoscut dar fără mari aptitudini meșteșugărești. Achim avea mai degrabă talent de bișnițar decât de cusător, dar acest lucru nu deranja traiul nimănui.
   Când ușa stacojie, cu rame majon se deschise , Achim stătea pierdut pe scaunul lui și număra câțiva nasturi de sidef dintr-o pungă trandafirie.
   -Salutări! se introduse Ivan, tușind scurt.
    Și mâinile lui se împreunaseră ca pentru un început de rugăciune. Un zâmbet neclar se întrezări pe chipului lui frumos, cu obraji supți și vineții. Numai buzele subțiri și roșii colorau acest chip livid, de fecioară absentă.
    -Am venit cu asta, spuse el și scoase din sân o cutie lipsită de culoare. De sub capacul ei părea să iasă un capăt de catifea ivorie.
   Achim se deranjă din numărat, se ridică protocolar și înșfăcă cutiuța. O deschise fără chef și scoase din ea o batistă împăturită. În ea, un cuțitaș frumos, cu mâner marmorat, stătea cuminte. Croitorul îl studie rapid, fără să își tragă ochelarii de pe frunte, pe nas.
   -Argint și os cu mici gravuri, spuse apăsat Ivan, zâmbind de data aceasta frumos și larg.
   -Două sute....murmură Achim, scoase două hârtii perfect drepte de sub un carnet și le întinse tânărului. Apoi se așeză pe scaunul său, luă punga trandafirie în poală și continuă să numere năsturii mărunți.
    Ivan ieși cuminte, ascunse banii în buzunar și făcu cale întoarsă. În drum întâlni batista, stingheră și curată pe zăpada de pe trotuar. O brumăriseră puțin câțiva fulgi de zăpadă. Băiatul o ridică, o scutură și o băgă la locul ei, în buzunar. Se opri apoi în fața unui vitrine cu bijuterii și își lipi vârfurile degetelor de geamurile groase, decorate cu fulgi și ghirlande albe, creponate. Din toată strălucirea bijuteriilor cu cristale, ochii lui au ales un colier simplu, cu pandativ rubiniu,sub formă de inimă. Intră nerăbdător în magazin, dar prețul colierul îl readuse din nou în stradă. Mai avea nevoie de ceva bani....
   Grăbit se întoarse în fugă în atelierul croitorului. Îi puse în brațe haina sa fumurie.
   -Șaptezeci, spuse hotărât croitorul, ca și cum prețul ar fi fost calculat cu cea mai mare precizie și perfectă cinste. Și pentru batistă încă cinșpe.
    Atât de puțin pentru batista dăruită anul trecut de Ecaterina, brodată de mâinile ei mici și rozalii. Dar Ivan luă banii mulțumit și la fel de grăbit se îndreptă spre bijutier.
    În mai puțin de un sfert de ceas ținea pandativul în mână, mergând aplecat spre casă. Era aproape seară și vântul se iscase, insistent ca un musafir nepoftit. Doar în cămașă și vestă, Ivan își dezvăluia defectul trupesc și mergea șchiopătând. Doi derbedei aruncară cu un cocean de măr după el și îi strigară măscări. Un câine ciacâr se ivi de sub polata unei prăvălii și scoase un strigăt lung, îndurerat. Ivan îl privi trist, dar nu avea nimic la el să îi dea de mâncare. Își pipăise pieptul prin vestă și apăsă ușor să se încălzească.
                                                         
                                                                                    ***

   Dimineața de Crăciun îi găsi pe Ivan și Ecaterina glumind, în fața focului. Ea purta delicatul colier la gât, cu pandativ sclipitor de culoarea vinului tămâios, iar el îi sorbea cuvintele puține. Afară ningea în continuare și totul zăcea încremenit. Glasul colindătorilor se stinse de câteva ceasuri și oamenii își continuau somnul lung, sărbătoresc.
   Câinele cel trist murise, iar trupul său zăcea țeapăn sub polata prăvăliei. În jurul lui, un strat gros de omăt se înălța temeinic, ca un cavou natural și teribil.
   -Știi, Ecaterina, colierul cel vechi l-am pierdut. Eu nu am putut să nu îti aduc nimic nici anul acesta...
    Ea surâse complice. Băgase de seamă lipsa hainei. De două săptămâni Ivan nu mai cioplise figurine. Mai mult ca sigur cuțitașul său drag se întrupase în strălucirea pandativului primit.Sub mângâierea ochilor ei, băiatul adormi.
   Două zile mai târziu, el găsi cutiuța și haina fumurie așezate pe pat. Ecaterina îl întâmpina radioasă, sărutându-i albăstriile pleoape:
   -Ivan, am uitat să îți spun. Tu ești cel mai frumos cadou de Crăciun!
    Și mâinile lor se uniră timid, dar nu ca pentru o rugăciune, ci ca după o jertfă dusă la bun sfârșit.




Articol scris pentru SuperBlog 2012. Temă propusă de Luxury Gifts România.

4 comentarii:

  1. Am citit pe nerasuflate povestea aceasta. Dragostea cere sacrificii! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intotdeauna lucrurile marete cer sacrificii. Pacat ca uneori nu putem renunta chiar la tot, din orgoliu mai ales .

      Ștergere
    2. Asa este, orgoliul este mereu prezent. Si totusi ce ne-am face fara el? In dragoste nu isi are mereu rostul, dar in viata de zi cu zi, cred ca ne ajuta sa evoluam.

      Ștergere
  2. Ce frumos! Felicitari!! :* Cred ca ar trebui sa scrii un roman, esti foarte talentata :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...